Decizia ÎCCJ nr. 10/2020 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că dispozițiile art. 105 alin. (1) din Codul penal sunt incidente în cazul în care s-a descoperit, pe parcursul termenului de supraveghere sau anterior liberării condiționate, că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării condiționate. Prioritar, s-a argumentat că această chestiune de drept supusă dezlegării poate fi soluționată numai prin interpretarea corelată a trei dispoziții legale în materia liberării condiționate, respectiv prin interpretarea art. 100 alin. (1) lit. d) , art. 105 alin. (1) și art. 106 din Codul penal. Prin urmare, examinarea dispozițiilor invocate, în succesiunea lor, a relevat următoarele aspecte: condiționând beneficiul liberării de convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, conform art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, legiuitorul pornește de la premisa că descoperirea săvârșirii unei infracțiuni de către persoana condamnată, înainte de soluționarea cererii de liberare, împiedică acordarea liberării condiționate. Descoperirea săvârșirii unei infracțiuni de către persoana condamnată este incompatibilă cu convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate și, în consecință, cu acordarea liberării condiționate. Prin urmare, în principiu, dacă s-a descoperit că persoana condamnată a mai săvârșit o infracțiune, instanța nu poate acorda liberarea condiționată, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută în art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal. În continuare, a arătat că, în ipoteza în care instanța a acordat liberarea condiționată, deși la momentul soluționării cererii de liberare se descoperise că persoana condamnată a mai săvârșit o infracțiune (de exemplu, instanța nu a cunoscut că persoana condamnată a mai săvârșit o infracțiune), art. 105 alin. (1) din Codul penal este incident, întrucât, din punctul de vedere al rațiunilor pentru care se dispune anularea liberării condiționate, persoana cu privire la care s-a descoperit anterior curgerii termenului de supraveghere că mai săvârșise o infracțiune și persoana cu privire la care s-a descoperit pe parcursul termenului de supraveghere că mai săvârșise o infracțiune se află în situații identice: în principiu, niciuna dintre aceste persoane nu îndeplinește condițiile liberării condiționate. Ca atare, Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul instanței supreme a opinat că formularea „dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării“ are rolul de a stabili un termen-limită constând în expirarea termenului de supraveghere până la care descoperirea că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune anterior liberării are aptitudinea de a determina anularea liberării condiționate. În acest sens, dacă se descoperă, după expirarea termenului de supraveghere, că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune anterior liberării, anularea liberării condiționate nu poate fi dispusă, întrucât se produce efectul definitiv al liberării condiționate, conform art. 106 din Codul penal. ...