Decizia CCR nr. 479/2025Punctul 231

231. Ca atare, avizarea reprezintă un aspect organic și imanent al raporturilor constituționale dintre cele trei puteri ale statului, astfel că atât Parlamentul, cât și Guvernul au obligația constituțională să parcurgă această etapă în mod efectiv și în respectul loialității constituționale. De aceea, reglementările normative în vigoare stabilesc, în logica unei garanții asociate avizării, intervalul temporal în care aceasta se desfășoară, respectiv momentul inițierii procedurii de avizare și momentul încheierii acesteia, dând astfel substanță și efectivitate acestei atribuții a CSM. Avizarea, ca etapă în procesul de legiferare, nu poate fi evitată/ocolită ori convertită în alte modalități de consultare și se desfășoară în intervalele temporale stabilite de actele normative în vigoare, care nu pot fi comprimate sau ignorate de inițiatorul actului legislativ. Rezultă că lipsa avizului nu se analizează numai din perspectiva formal-legalistă a solicitării acestuia, ci este necesar ca această solicitare să fie realizată în etapa procedurală stabilită de actele normative pentru formularea sa, asupra unei variante redacționale a proiectului de lege care corespunde etapei procedurale antereferite, precum și respectării termenelor stabilite de lege pentru obținerea lor. Aceste aspecte reprezintă exigențe de ordin constituțional subsumate art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituție. ...