Decizia ÎCCJ nr. 9/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 28. Cu privire la admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală pentru declanșarea acestei proceduri. ... 29. S-a arătat astfel că: – instanța de apel este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – de lămurirea chestiunii de drept enunțate depinde soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere că se impută inculpaților, pentru reținerea în sarcina acestora a infracțiunii de evaziune fiscală în forma de participație a autoratului sau a complicității, după caz, printre altele, inclusiv eludarea obligației de plată către bugetul consolidat al statului a cotei de 3% contribuție la Fondul pentru mediu; ... – problema de drept este nouă, iar instanța supremă nu a mai statuat asupra acesteia și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; ... – chestiunea de drept este una veritabilă, în accepțiunea conferită de practica judiciară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că sunt supuse interpretării instanței supreme dispoziții legale despre care se poate aprecia că sunt neclare, echivoce și că ar putea da naștere mai multor soluții. ... ... 30. În ceea ce privește chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, instanța de trimitere a arătat că aceasta constă în a stabili dacă acțiuni sau inacțiuni dintre cele prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prin care se urmărește sustragerea de la obligația de plată a contribuției de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, în condițiile în care această din urma infracțiune implică existența scopului sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar obligațiile fiscale sunt definite de art. 2 lit. e) din aceeași lege ca fiind „obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală“, în care nu se încadrează, în opinia completului care a formulat sesizarea, contribuția de 3% în discuție. ... 31. Instanța de trimitere a constatat că obligația de plată către Fondul pentru mediu a contribuției de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase nu este prevăzută de Codul fiscal sau de către Codul de procedură fiscală, așa cum prevede art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005. ... 32. Pe de altă parte, s-a arătat că art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 statuează următoarele: „Contribuțiile, taxele, penalitățile și alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare“ [la data la care se reține că s-ar fi săvârșit activitatea infracțională, trimiterea se făcea la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003)]. ... 33. S-a susținut că, în pofida dispoziției de trimitere la regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementate de Codul de procedură fiscală, obligația prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 nu devine o obligație fiscală, în sensul Legii nr. 241/2005, neputându-se angaja răspunderea penală sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală. ... 34. Curtea de Apel Ploiești a făcut trimitere și la dispozițiile art. 3 alin. (3) lit. m) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, potrivit cărora una dintre principalele atribuții ale Administrației Fondului pentru Mediu, entitatea care răspunde de gestionarea Fondului, este aceea de a preveni evaziunea fiscală în ceea ce privește taxele și contribuțiile la Fondul pentru mediu; prin urmare, există posibilitatea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în materia taxelor și contribuțiilor la Fondul pentru mediu; aceeași instanță a constatat însă că această dispoziție a fost introdusă în cursul anului 2016, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 96/2018, ulterior epuizării pretinsei activități infracționale a inculpaților din cauza judecată. ... ...