Decizia ÎCCJ nr. 23/2020 (HP)Punctul V

V. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 35. Completul de judecată al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a considerat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 36. Astfel, s-a reținut că problema de drept privind modul de interpretare a dispozițiilor art. 111 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 117^2 din Legea nr. 31/1990, într-un litigiu de muncă, necesită un răspuns la întrebarea dacă dreptul adunării generale ordinare a acționarilor unei societăți pe acțiuni de a aproba situațiile financiare anuale și de a distribui profitul sub formă de dividende include și partea din profitul net al societății asupra căreia patronatul a convenit cu sindicatul reprezentativ, prin contractul colectiv de muncă, a fi împărțită salariaților proporțional cu salariul de bază. Un răspuns afirmativ conduce spre a doua problemă de drept referitoare la data nașterii dreptului la acțiune al salariaților și termenul de prescripție aplicabil după distincțiile prevăzute de art. 268 alin. (1) lit. c) și e) din Codul muncii. ... 37. Problema de drept este nouă, în sensul că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a oferit o soluție punctuală prin decizie de speță și nici o soluție de principiu, nefiind identificată nicio hotărâre prealabilă asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 111 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 117^2 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, după cum rezultă din evidențele publice ale instanței supreme cu privire la acest mecanism de unificare a practicii judiciare. ... 38. Instanța de trimitere a menționat faptul că instanțele specializate în soluționarea conflictelor de muncă au fost învestite cu litigii similare celui pendinte, iar soluțiile definitive pronunțate au fost neunitare. ... 39. Astfel, într-o opinie, exprimată prin Decizia civilă nr. 3.901 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1.880/98/2016, s-a apreciat că cererea salariatului reclamant de obligare a angajatorului la plata cotei-părți din profitul net al societății pe anul 2015, corespunzătoare salariului său de bază, nu este prematură și este întemeiată. S-a arătat că dreptul prevăzut de art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 nu este afectat de vreo condiție suspensivă neîmplinită, fiind făcută dovada profitului realizat de societate, iar clauza din contractul colectiv de muncă nu prevede vreun termen pentru executarea obligației, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile prevederile art. 1.495 alin. (1) din Codul civil. Instanța de apel a considerat că termenul de executare a obligației de repartizare a profitului către salariați este determinabil în funcție de practicile statornicite între părți. Astfel, cum repartizarea profitului net aferent anului 2014 către salariați s-a realizat la sfârșitul anului 2015, plata fiind făcută la data de 23 decembrie 2015, s-a apreciat că termenul statornicit, conform practicii, pentru repartizarea profitului net aferent anului 2015 este sfârșitul anului 2016. Întrucât prin Hotărârea adunării generale a acționarilor nr. xxxx/18.05.2016 s-au aprobat situațiile financiare ale firmei aferente anului 2015, fără a se repartiza profitul net și fără a se stabili un alt termen de executare a obligației prevăzute de art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, s-a concluzionat că acțiunea nu este prematură, dreptul ce face obiectul acțiunii fiind actual, iar obligația de plată scadentă. Instanța de apel, observând că între sarcinile adunării generale a acționarilor nu se regăsește și cea de repartizare a profitului net către salariați, a înlăturat considerentele instanței de fond cu privire la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 67 și 111 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora adunarea generală a acționarilor trebuia să aprobe repartizarea profitului în termen de cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar și să fixeze termenul de plată care nu putea fi mai mare de 6 luni. ... 40. Într-o a doua opinie, exprimată prin Decizia civilă nr. 5.549 din 13 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1.915/98/2016, s-a susținut că neaprobarea bilanțului contabil și nerepartizarea profitului pe anul 2015 nu sunt cauze ce pot justifica neplata către reclamant a drepturilor prevăzute de art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, în condițiile în care acestea sunt aspecte ce depind exclusiv de voința acționarilor care pot amâna oricât această decizie, în timp ce în speță este vorba de o plată către un salariat, nu către acționari. În plus, a fost aprobată și repartizarea profitului net pe anul 2015, prin hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor societății, astfel încât nu mai subzistă apărările pârâtei sub acest aspect. S-a mai notat și faptul că nici după această dată societatea nu a achitat voluntar intimatului-reclamant suma cuvenită potrivit art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017. Cât despre apărarea apelantei-pârâte, conform căreia în contractul colectiv de muncă nu se prevede un termen la care se va efectua repartizarea, curtea de apel a reținut dispozițiile art. 1.397 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora „Obligația simplă nu este afectată de termen sau condiție și poate fi executată imediat, din proprie inițiativă sau la cererea creditorului“, ceea ce face ca obligația să fie scadentă la data încheierii anului fiscal. ... 41. Soluția definitivă pronunțată în cauză a fost aceea de respingere a excepției prematurității acțiunii și de admitere a cererii de chemare în judecată, cu obligarea angajatorului pârât să plătească salariatului reclamant suma brută ce reprezintă cota-parte din profitul net al societății aferent anului 2015. ... 42. Într-o a treia opinie, exprimată prin Decizia civilă nr. 5.406 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2.190/98/2017, s-a arătat că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, deoarece pretențiile deduse judecății se încadrează în noțiunea de drepturi salariale, conform art. 160 din Codul muncii. Faptul că izvorăsc din contractul colectiv de muncă nu le schimbă natura juridică, fiind reglementate chiar în capitolul referitor la salarizarea personalului. De altfel, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii nu distinge între drepturile supuse prescripției de 3 ani, folosind sintagma generală de „drepturi salariale“, ceea ce presupune interpretarea acestei norme în mod sistematic și în legătură cu alte norme și cu noțiunea de salariu. Prin urmare, prescripția de 6 luni prevăzută de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii este incidentă în alte situații în care este vorba de drepturi convenite prin contractul colectiv de muncă și care nu pot fi încadrate în alte ipoteze expres reglementate de această normă. Curtea de apel a mai arătat că obligația este scadentă de la data încheierii anului fiscal, care este, conform Codului fiscal, anul calendaristic. Așadar, s-a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de societatea angajatoare, a fost corect respinsă de prima instanță, care a apreciat că momentul de început al termenului nu poate fi considerat data de 18 mai 2016, data aprobării bilanțului contabil, în condițiile în care nu s-a aprobat și distribuirea cotei de 10% din profit către salariați. Pe fondul cauzei, acțiunea fost admisă. ... 43. Într-o a patra opinie, exprimată prin Decizia civilă nr. 5.609 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 327/98/2018, s-a arătat că dreptul la cota-parte din profitul net al societății pentru anul 2015 este un drept suplimentar al salariatului, care nu face parte dintre elementele constitutive ale salariului, fiind greșită aprecierea primei instanțe în sensul că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, iar nu cel de 6 luni, prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din același cod. ... 44. Prin art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 s-a prevăzut că salariații beneficiază de venituri constând în cota-parte de 10% din profitul net, proporțional cu salariul de bază. Acestea nu sunt însă drepturi de natură salarială, ci alte drepturi bănești și facilități recunoscute salariaților de către angajator. Art. 160 din Codul muncii prevede care sunt componentele salariului, anume salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, cota de participare la profit nu este un adaos la salariu și nu este inclusă în acesta, dovadă că se plătește anual și doar în anumite condiții (societatea să fi realizat profit, angajatul să fi lucrat în societate cel puțin 3 luni în anul respectiv, să nu fi fost sancționat disciplinar). Nefiind drepturi de natură salarială, dreptul la acțiune nu este supus termenului de prescripție de 3 ani, ci termenului de 6 luni. Cum bilanțul contabil pe anul 2015 a fost aprobat la data de 18 mai 2016, iar de la această dată și până la data înregistrării acțiunii au trecut mai mult de 6 luni, s-a constatat că dreptul la acțiune este prescris. ... 45. Soluția definitivă pronunțată în cauză a fost aceea de respingere a cererii, constatându-se prescris dreptul la acțiune al salariatului reclamant. ... 46. Instanța de trimitere a arătat că spre această soluție converge și jurisprudența Curții de Apel Timișoara în cauze similare. Cu titlu de exemplu s-a învederat că în Decizia civilă nr. 1.017 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 8.095/30/2017, s-a constatat că dreptul pretins nu se include în categoria drepturilor salariale, susceptibile a fi valorificate în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ci în categoria bonificațiilor care se acordă suplimentar salariului, astfel că sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. Termenul de prescripție curge de la data de 18 mai 2016, data la care adunarea generală a acționarilor societății a aprobat bilanțul pe anul 2015. ... 47. Într-o a cincea opinie, exprimată prin Decizia civilă nr. 1.067 din 22 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 532/98/2018, s-a respins cererea salariatului reclamant de obligare a angajatorului pârât la plata cotei-părți din profitul net aferent anului 2015, ca fiind prematur formulată. ... 48. S-a apreciat că nașterea (actualitatea) dreptului pretins nu s-a produs până ce adunarea generală, în virtutea atribuțiilor care îi revin potrivit art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990, nu a fixat dividendul și nu a încuviințat repartizarea profitului. Odată consfințită această stare de fapt, cererea apare ca prematur formulată, pentru neîndeplinirea unei condiții care ține de însăși nașterea dreptului, fapt incompatibil cu prescrierea lui și care face de prisos cercetarea pe fond. ... 49. S-a considerat că art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 nu este de natură să nască un drept direct și nemijlocit în patrimoniul salariaților, pentru că prerogativele aprobării bilanțului contabil și distribuirii profitului țin esențialmente de domeniul formării voinței societății prin intermediul adunării generale a acționarilor. Această clauză contractuală antamează obligațiile organului deliberativ învestit cu repartizarea profitului, dar nu îi surclasează atribuțiile pentru ca instanța de dreptul muncii să plaseze 10% din profitul societății către salariați, independent de faptul că acesta nu a fost distribuit. ... VI. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept ... 50. În ceea ce privește soluția de principiu ce poate fi dată problemei de drept ridicate, completul de judecată al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a arătat că cererea intimatului-reclamant nu este susceptibilă de a fi analizată pe fond, dacă s-ar reține că dreptul la acțiunea privind plata unei cote-părți din profitul societății angajatoare pe anul 2015 este prescris după împlinirea unui termen de 6 luni, care curge de la data la care adunarea generală a acționarilor putea și avea obligația să aprobe situațiile financiare și să repartizeze profitul în dividende. ... 51. În opinia instanței de sesizare, dreptul salariaților la o cotă-parte din profitul societății angajatoare, prevăzut în contractul colectiv de muncă, are genul proxim în dividendele care se distribuie acționarilor din profit proporțional cu cota fiecăruia de participare la capitalul social, iar nu în salariul care se plătește fiecărui salariat drept contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă. ... 52. Un argument în acest sens este chiar formularea din art. 71 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de muncă, partenerii sociali folosind termeni precum „cota-parte din profit“ și „se repartizează“, termeni pe care i-a folosit și legiuitorul în art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 atunci când a definit dividendul ca fiind „cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat“. ... 53. Alte argumente care apropie acest „alt venit“ al salariaților de categoria generală a profitului din care se repartizează dividende acționarilor, îndepărtându-l de categoria generală a salariului, derivă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 160 cu art. 17 alin. (3) lit. k) și art. 41 alin. (3) lit. e) din Codul muncii. Astfel, salariul cu toate componentele sale (salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, alte adaosuri) trebuie să respecte condițiile legale impuse acestei clauze esențiale din contractul individual de muncă, în sensul că trebuie să fie determinat, cuantificat în sumă exactă sau determinabil, în cazul sporurilor, în procent din salariul de bază, încă de la data încheierii contractului, deci cunoscut anterior prestării muncii de către salariat. Din contră, profitul firmei nu poate fi cunoscut anticipat prestării muncii, chiar existența profitului este incertă până la încheierea exercițiului financiar și aprobarea situației financiare anuale, iar acest caracter incert și nedeterminabil anterior prestării muncii de către salariat nu ar permite considerarea lui ca drept salarial, în limitele cotei-părți ce a făcut obiectul negocierii colective dintre patronat și sindicat prin contractul colectiv de muncă. ... 54. Ca natură juridică, dreptul salariaților la o cotă-parte din profitul societății angajatoare, prevăzut în contractul colectiv de muncă, trebuie considerat un beneficiu extrasalarial care se realizează în condiții similare celor în care acționarii obțin dividende din profitul firmei. Pentru o astfel de calificare a dreptului în discuție este relevant și faptul că Legea nr. 31/1990, în forma inițială, prevedea în art. 131 că „Fondatorii, administratorii și personalul societății vor participa la beneficii, dacă aceasta este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară“. Deși textul de lege care permitea societății să cedeze salariaților o parte din beneficii (profit) prin voința organului de conducere a fost abrogat prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, o prevedere similară produce efecte pentru o categorie limitată de salariați. Astfel, în Ordonanța Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanța Guvernului nr. 64/2001), se prevedea la art. 1 din forma inițială faptul că, începând cu exercițiul financiar al anului 2001, profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează pe următoarele destinații: rezerve legale; până la 10% pentru participarea salariaților la profit (ulterior, plafonată la cel mult nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic); minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat etc. ... 55. În cazul societăților cu capital privat, cum este apelanta-pârâtă, nu există o prevedere legală care să permită sau să oblige angajatorul la plata către salariați a unei cote-părți din profit, corespunzătoare salariului lor de bază, însă poate fi negociată o clauză în contractul colectiv de muncă care să conțină un astfel de drept al salariaților corelativ obligației angajatorului de plată. În măsura în care contractul colectiv de muncă cuprinde o clauză referitoare la dreptul salariaților la cota-parte de 10% din profitul net al firmei, cum este art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, se pune problema determinării datei la care se naște dreptul la acțiune al beneficiarilor, iar această dată nu poate fi sfârșitul anului fiscal, la 31 decembrie, câtă vreme la acea dată nu se cunoaște, în mod obiectiv, rezultatul exercițiului financiar. Aceste date din situațiile financiare ale firmei sunt disponibile pentru acționari, conform art. 117^2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, numai de la data convocării adunării generale la care se vor discuta și aproba situațiile financiare anuale, în virtutea dreptului conferit de art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990. Așadar, de la momentul convocării adunării generale ordinare a acționarilor, aceștia au dreptul de a fi informați referitor la propunerea de distribuire de dividende, în contextul mai larg al informării asupra situației financiare anuale a firmei, inclusiv asupra obligațiilor care au ca efect diminuarea profitului net, cum este obligația asumată față de salariați prin contractul colectiv de muncă. Prin urmare, până la momentul la care adunarea generală decide cu privire la acordarea dividendelor din profit, acționarii au o simplă vocație pentru a beneficia de distribuirea profitului societății sub formă de dividende, ceea ce înseamnă că nici alți beneficiari ai unei părți din profit nu pot avea un drept determinat, ci tot o vocație. ... 56. În atare situație, anterior adunării generale a acționarilor la care se aprobă situațiile financiare anuale, salariații nu pot pretinde plata cotei-părți din profit nici angajatorului și nici instanței de judecată care nu ar putea dispune prin hotărâre judecătorească realizarea dreptului prevăzut prin contractul colectiv de muncă, lipsind tocmai condiția realizării profitului în anul financiar încheiat. Instanța de judecată nu poate suplini lipsa hotărârii adunării generale, aceasta având competență exclusivă și nelimitată de a hotărî aprobarea situațiilor financiare și distribuirea profitului sub forma dividendelor către asociați, implicit și cota-parte din profitul net convenită a fi repartizată salariaților. ... 57. În ceea ce privește data la care se naște dreptul la acțiune al salariaților, instanța de sesizare a considerat aplicabile dispozițiile art. 111 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar, coroborate cu cele ale art. 67 alin. (2) din aceeași lege, potrivit cărora dividendele se plătesc asociaților în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. ... 58. Pentru salariați, aflați în poziția unor terți față de adunarea generală a acționarilor, hotărârea adoptată în temeiul art. 111 din Legea nr. 31/1990 poate fi cunoscută numai după ce aceasta este făcută publică, prin menționarea ei în registrul comerțului, în cazul de față, la data de 19 mai 2016. Așadar, de la data de 19 mai 2016 salariații puteau cunoaște situația financiară a firmei, aprobată pentru anul 2015, dar și faptul că adunarea generală a acționarilor nu a aprobat distribuirea profitului în dividende și deci nici plata cotei-părți de 10% din profitul net către salariați. ... 59. O atare situație juridică pune problema modului de realizare a dreptului salariaților care, extrasalarial fiind, este supus prescripției de 6 luni conform art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, însă data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi considerată o eventuală dată viitoare la care adunarea generală a acționarilor ar aproba distribuirea profitului, pentru că o astfel de situație echivalează cu recunoașterea unei obligații pur potestative în favoarea angajatorului, debitor al obligației de plată asumate contractual față de salariați. ... 60. În plus, se poate considera că adunarea generală a acționarilor, aprobând bilanțul și contul de profit și pierderi pentru anul 2015, și-a asumat obligația de a îndeplini actele asumate de administratori, inclusiv obligațiile convenite prin contractul colectiv de muncă. În cazul de față, contractul colectiv de muncă a fost negociat, din partea patronatului, de către administratorul unic al firmei care ocupă și funcția de director general, iar acest contract trebuie executat pentru că art. 41 alin. (5) din Constituție garantează caracterul său obligatoriu, având forța legii, după cum prevede art. 229 alin. (4) din Codul muncii. ... 61. În consecință, instanța de trimitere a apreciat că s-ar impune a se reține că dreptul salariatului la acțiune în justiție este actual după data la care a fost făcută publică hotărârea adunării generale a acționarilor de aprobare a situațiilor financiare ale firmei aferente anului 2015, fără a fi hotărâtă și distribuirea profitului, respectiv că dreptul la acțiunea în pretenții se prescrie în termen de 6 luni de la această dată. ... ...