Decizia ÎCCJ nr. 23/2020 (HP)Punctul IV

IV. Expunerea procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată 14. Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția civilă, reclamantul persoană fizică a solicitat, în contradictoriu cu angajatorul pârât, obligarea acestuia din urmă la plata drepturilor bănești reprezentând cota-parte de 10% din profitul net al societății pe anul 2015, proporțional cu salariul său de bază, precum și a primei de vacanță pentru anul 2015, cu dobânda legală la data plății. ... 15. Prin Sentința civilă nr. 1.224 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Ialomița a respins excepțiile prematurității și prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind neîntemeiate, a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta să îi achite acestuia drepturile bănești constând în cota-parte de 10% din profitul net pentru anul 2015, conform art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, sumă actualizată cu dobânda legală la data plății. Prin aceeași hotărâre s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata primei de vacanță. ... 16. În considerentele hotărârii s-a reținut că excepția prematurității acțiunii, invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată, întrucât, deși este adevărată susținerea societății pârâte, în sensul că repartizarea profitului intră în atribuția adunării generale a acționarilor, totuși obligația asumată față de salariați de acordare a unei cote-părți din profitul net nu poate rămâne strict la voința acestui organ colegial de conducere al persoanei juridice, mai ales că o simplă amânare fără nicio motivație obiectivă, legală, nu poate justifica neîndeplinirea obligațiilor contractuale față de salariați. Dreptul reclamantului este actual, întrucât amânarea pe termen nedefinit a executării unei obligații ce derivă din contractul colectiv de muncă nu afectează caracterul exigibil al dreptului ce face obiectul acțiunii. Instanța de fond a avut în vedere și faptul că în contractul colectiv de muncă se prevede repartizarea către salariați a profitului, fără indicarea vreunui termen la care se va face această repartizare, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată excepția prematurității. ... 17. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, s-a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, și nu cele din art. 268 alin. (1) lit. e) din același cod, având în vedere Decizia nr. 20 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 8 ianuarie 2014, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului. Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani și nu era împlinit la data înregistrării cererii. ... 18. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost calificată de instanța de fond drept apărare de fond, având în vedere că aspectele invocate de pârâtă nu constituie cerințe prealabile obligatorii care ar fi trebuit îndeplinite de către reclamant. ... 19. Referitor la fondul cauzei s-a reținut faptul că reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 1 februarie 2018, când raportul de muncă a încetat prin acordul părților, conform art. 55 lit. b) din Codul muncii. ... 20. În art. 71 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, denumit „Alte drepturi bănești și facilități“, se prevede la alin. (2) că: „Alte venituri sunt: a) cota-parte din profit ce se repartizează salariaților, care este de 10% din profitul net, și se repartizează proporțional cu salariul de bază.“ În temeiul acestor dispoziții, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să îi plătească cota sa parte din profitul societății pe anul 2015, perioadă în care a avut calitatea de salariat. ... 21. Prima instanță a considerat că nu are nicio relevanță juridică data plății efective, ceea ce contează fiind momentul nașterii dreptului subiectiv al salariatului la beneficiul unei părți din profitul net. Deși prin Hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor societății pârâte nr. xxxx/24.10.2017 s-a aprobat repartizarea profitului net pe anul 2015, dreptul în discuție nu a fost achitat voluntar. ... 22. Cât privește apărarea pârâtei, în sensul că în contractul colectiv de muncă nu se prevede un termen la care se va efectua repartizarea profitului, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 1.397 alin. (1) din Codul civil, astfel că obligația devine scadentă la data încheierii anului fiscal, care, potrivit art. 16 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Codul fiscal), este sfârșitul anului calendaristic. ... 23. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel societatea pârâtă, care a solicitat schimbarea Sentinței civile nr. 1.224 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în sensul admiterii excepției prematurității, excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției inadmisibilității, iar pe fond, respingerea cererii reclamantului de obligare la plata cotei-părți din profitul net pentru anul 2015, care se distribuie salariaților proporțional cu salariul de bază, conform art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017. ... 24. Apelanta-pârâtă a arătat că este greșită soluția de respingere a excepției prematurității acțiunii, întrucât plata cotei-părți din profit către salariați este supusă îndeplinirii cumulative a două condiții: să fie aprobat bilanțul prin hotărâre a adunării generale a acționarilor și să fie repartizat profitul prin hotărâre a adunării generale a acționarilor. În speță, aceste condiții cumulative nu sunt îndeplinite, având în vedere faptul că prin hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor, opozabilă terților și necontestată, profitul net aferent anului 2015 nu a fost repartizat de acționari. ... 25. Art. 73 din Legea nr. 31/1990 prevede că: „(1) Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. (2) Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată.“ De asemenea, la art. 272^1 din același act normativ se prevede: „Se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care: (…); b) încasează sau plătește dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsa situației financiare anuale sau contrar celor rezultate din aceasta.“ ... 26. Prin urmare, este prematură cererea intimatului-reclamant față de faptul că până în prezent acționarii nu au aprobat distribuirea profitului aferent anului 2015, urmând a beneficia de acest drept atunci când va fi aprobată distribuirea. ... 27. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, apelanta-pârâtă a arătat că instanța fondului a confundat drepturile recunoscute de lege cu drepturile izvorâte din contractul colectiv de muncă atunci când a reținut că dreptul la cota-parte din profit reprezintă un veritabil drept salarial supus termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. ... 28. În opinia apelantei-pârâte, dreptul la cota-parte de 10% din profitul net al societății pe anul 2015, care se distribuie salariaților proporțional cu salariul de bază, conform art. 71 din contractul colectiv de muncă, nu se circumscrie sferei drepturilor salariale, respectiv nu constituie un „adaos la salariu“, deoarece nu reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat. Acesta reprezintă un ajutor material acordat în baza contractului colectiv de muncă, cu atât mai mult cu cât nu se plătește cel puțin o dată pe lună, astfel cum dispune art. 166 alin. (1) din Codul muncii, care reglementează plata drepturilor salariale. Chiar dacă este exprimat în bani, ajutorul reprezintă o facilitate acordată de angajator. În plus, prestația financiară în discuție nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a cărei punere în aplicare semnifică o plată voluntară. În acest sens a fost invocată relevanța Deciziei Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006. ... 29. În concluzie, apelanta-pârâtă a susținut că acțiunea se prescrie în termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, termen care a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la data de 18 mai 2016, când a fost aprobat bilanțul contabil pentru anul 2015, ceea ce face ca acțiunea să fie prescrisă. ... 30. În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta-pârâtă a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată, plecând de la constatarea că nu a fost plătit intimatului-reclamant dreptul solicitat nici după adoptarea, la data de 24 octombrie 2017, a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor societății de repartizare a profitului net pe anul 2015. Prin Hotărârea nr. xxxx/24.10.2017 a adunării generale ordinare a acționarilor societății a fost condiționată plata dividendelor către acționari de obținerea acordului prealabil scris al băncii. Prin urmare, numai după obținerea acestui acord se putea aproba plata către acționari a dividendelor. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-au aprobat distribuirea și plata de dividende din profitul nerepartizat al societății aferent anilor 2015 și 2016, proporțional cu acțiunile deținute de fiecare, dar cu condiția obținerii acordului prealabil scris al băncii, conform contractelor de credit aprobate. ... 31. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nu pot fi reținute criticile apelantei referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii, câtă vreme dreptul pretins este actual, pentru că privește cota-parte din profitul net pe anul 2015, iar dreptul s-a născut la sfârșitul anului fiscal 2015. Nu este relevantă Hotărârea adunării generale a acționarilor nr. xxxx/18.05.2016, prin care au fost aprobate situațiile financiare ale firmei pe anul 2015, și nici Hotărârea adunării generale a acționarilor din 24 octombrie 2017, prin care s-a repartizat profitul aferent anului 2015 către acționari, dreptul pretins în cauză nefiind condiționat de „posibilitățile financiare“ ale societății. ... 32. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, intimatul-reclamant a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în considerarea faptului că dreptul la cota-parte din profitul net al societății angajatoare este un element al salariului, iar nu o simplă bonificație. ... 33. La termenul de judecată din 12 iunie 2019, curtea de apel a pus în discuția părților utilizarea mecanismului de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul de a se solicita instanței supreme pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra problemei de drept vizând stabilirea naturii juridice a dreptului salariatului la o cotă-parte din profitul net al societății angajatoare, proporțional cu salariul său de bază, drept convenit prin contractul colectiv de muncă, prin raportare la dreptul adunării generale a acționarilor de a distribui dividende acționarilor din profit după aprobarea situațiilor financiare ale firmei. Natura juridică a dreptului material determină implicit data nașterii dreptului salariatului la acțiunea în realizare, precum și termenul de prescripție incident. ... 34. Prin Încheierea din 24 iunie 2019, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, și suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. ... ...