Decizia ÎCCJ nr. 23/2020 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 62. În opinia apelantei-pârâte, dreptul salariatului la cota-parte din profitul net al societății pe anul 2015 se supune regulilor prescripției prevăzute de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, pentru că este un drept izvorât din contractul colectiv de muncă. În reglementarea cuprinsă în art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, dreptul la cota-parte din profit nu are caracterul unui drept salarial, susceptibil a fi valorificat în termenul de prescripție de 3 ani, pentru că nu se circumscrie structurii salariului reglementate de art. 160 din Codul muncii (salariu de bază, indemnizații, sporuri, alte adaosuri). Dreptul solicitat este conceput ca drept suplimentar față de cele salariale, acordat de angajator cu titlu de bonificație salariaților, conform contractului colectiv de muncă. Nu are caracter imperativ pentru angajator pentru că nu reprezintă contraprestația muncii salariaților și deci nu este un drept câștigat de aceștia. Consideră că dreptul salariatului la cota-parte din profitul net este supus prescripției în termenul de 6 luni care a început să curgă la data de 18 mai 2016, dată la care a fost aprobat bilanțul contabil pentru anul 2015, astfel că acțiunea era prescrisă la data înregistrării ei pe rolul instanței de judecată. ... 63. În opinia intimatului-reclamant, condițiile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile nu sunt îndeplinite, problema de drept nefiind nouă. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 20 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că stabilirea naturii juridice a unui drept patrimonial pretins de salariat reprezintă o chestiune de aplicare a legii. Or, în cauză, dreptul la cota-parte din profitul societății pe anul 2015, drept prevăzut de art. 71 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017, reprezintă un element salarial în accepțiunea art. 160 din Codul muncii, mai exact, un adaos salarial ce poate fi reclamat în instanța de judecată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. Dreptul în discuție s-a născut la data încheierii anului fiscal care, potrivit art. 16 din Codul fiscal, este data de 31 decembrie 2015. În consecință, consideră că dreptul la acțiune nu este prescris. ... 64. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost depus un punct de vedere de către apelanta-pârâtă, prin care a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, arătând că problema de drept prezintă caracter de noutate, nefiind identificată o jurisprudență constantă și unitară. Prin urmare, a solicitat admiterea sesizării, arătând că drepturile solicitate în cauză nu se circumscriu structurii salariului și nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați, nefiind plătite lunar, ci au caracterul unui drept suplimentar ce decurge din contractul colectiv de muncă. Prin urmare, apelanta-pârâtă apreciază că la data depunerii acțiunii, ce a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița la data de 6 iunie 2018, termenul de prescripție de 6 luni era împlinit. ... ...