Decizia ÎCCJ nr. 30/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Procesul a început la data de 11 mai 2018. ... 12. Obiectul său vizează modificarea unei dispoziții administrative emise de pârâtul Municipiul București, în temeiul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 165/2013, în executarea unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a recunoscut persoanei îndreptățite cedente parțial și cesionarelor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 165/2013, și emiterea unei noi dispoziții administrative, în favoarea exclusiv a persoanei îndreptățite cedente, ca urmare a desființării cu efect retroactiv a contractului de cesiune, ce a prevăzut și repunerea părților contractuale în situația anterioară încheierii acestui contract. ... 13. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 și ale Legii nr. 10/2001. ... 14. Prin Sentința civilă nr. 1.846 din 23 octombrie 2018, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația. ... 15. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele: reclamantele A, B și C au formulat, în baza dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, contestație împotriva Dispoziției primarului general al municipiului București nr. xxxxx din 13 aprilie 2018, prin care s-a luat act de Sentința civilă nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, irevocabilă, prin care, în art. 1, s-a constatat că reclamanta A are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare prin puncte, în condițiile art. 24 din Legea nr. 165/2013, măsuri ce se acordă pentru două imobile teren și construcții, situate în București. S-a constatat că reclamanta A a înstrăinat drepturile ce i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, în cotă de 1/2, către intervenientele B și C, conform contractului de cesiune de drept la măsuri reparatorii în echivalent încheiat la data de 10 martie 2010, atestat de avocat, și, în consecință, a constatat că intervenientele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013. ... 16. Prin art. 2 din dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de puncte, pentru imobilele imposibil de restituit în natură ce fac obiectul notificărilor, persoanelor îndreptățite - A, B și C. ... 17. De asemenea, tribunalul a reținut că această dispoziție a fost dată în soluționarea dosarului întocmit în temeiul Legii nr. 10/2001 în baza celor două notificări înregistrate la data de 10 august 2001, și dosarului constituit ca urmare a cererii înregistrate la Primăria Sectorului 6 București și transmise Primăriei Municipiului București, conform art. 43 din Legea nr. 165/2013. ... 18. La data de 12 septembrie 2014 s-a încheiat „Convenția privind repunerea în situația anterioară încheierii contractului de cesiune de drepturi la măsuri reparatorii în echivalent înregistrat cu dată certă sub nr. xx din 10 martie 2012 la Cabinet de avocat X“, prin care părțile au convenit, în baza art. 1.321 din Codul civil, „încetarea contractului de cesiune de drept la măsuri reparatorii în echivalent înregistrat sub nr. xx din 10 martie 2012 la Cabinet de avocat X și repunerea părților în situația anterioară“. ... 19. Potrivit dispozițiilor art. 1.566 alin. (1) din Codul civil, cesiunea de creanță este un contract care implică, din punct de vedere subiectiv, următorii subiecți de drept: creditorul care transmite creanța (cedent); dobânditorul creanței (cesionar) și terțul asupra căruia există creanța, adică debitorul care este îndatorat să execute prestația (debitor cedat). ... 20. Părțile contractului de cesiune a creanței sunt cedentul și cesionarul. Din perspectiva principiilor forței obligatorii și relativității efectelor contractului, debitorul cedat este terț față de contractul de cesiune. ... 21. Cu toate acestea, de la momentul notificării, cesiunea de creanță produce efecte și față de terțul cedat, acesta fiind obligat, în mod direct, față de cesionarul creanței. ... 22. În speță, pârâtul a fost notificat cu privire la existența cesiunii de creanță, ba chiar mai mult, instanța a luat act de existența acestei cesiuni de creanță și i-a dat eficiență juridică, obligând pârâtul să emită dispoziția în baza Legii nr. 10/2001 și cu privire la cesionari. ... 23. Prin urmare, efectele cesiunii de creanță s-au produs la momentul intrării ei în circuitul civil. ... 24. Pârâtul, prin emiterea dispoziției contestate, a procedat practic la executarea voluntară a obligației stabilite de instanța judecătorească, în limitele și cu respectarea în totalitate a titlului executoriu, neputând da eficiență convenției voluntare de încetare a cesiunii de creanță, cu atât mai mult cu cât drepturile părților, ca urmare a cesiunii de creanță, sunt recunoscute de legea specială, respectiv de Legea nr. 165/2013, în mod diferit. ... 25. Având în vedere că analiza fondului drepturilor părților a fost făcută de instanța de judecată, iar nu de către pârâtul Municipiul București, care s-a limitat la a lua act de hotărârea instanței și de a o executa ca atare, tribunalul a apreciat că nu putea să ia în considerare o convenție a părților, chiar ulterioară, fără să afecteze puterea lucrului judecat ce însoțește o hotărâre judecătorească. ... 26. Prin urmare, instanța a apreciat că pârâtul s-a conformat întocmai dispozițiilor instanței și a luat act de conținutul hotărârii judecătorești cu privire la drepturile născute în patrimoniul părților. ... 27. Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamantele. ... 28. În susținerea apelului, acestea au arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului la modificarea Dispoziției primarului general nr. xxxxx din 13 aprilie 2018, în sensul că singura persoană îndreptățită la măsuri reparatorii este reclamanta A. ... 29. Au motivat că, între momentul pronunțării Sentinței civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 și momentul emiterii dispoziției atacate, părțile au pus capăt contractului de cesiune, cu repunerea în situația anterioară. Astfel, reclamantele B și C au pierdut calitatea de persoane îndreptățite, singura persoană îndreptățită rămânând reclamanta A. ... 30. Deși s-a depus la dosarul Primăriei Municipiului București dovada încetării contractului de cesiune, pârâtul nu a ținut cont de acest act nou, astfel că a emis dispoziția pe numele tuturor reclamantelor. ... 31. Apelantele-reclamante s-au adresat instanței judecătorești pentru tranșarea acestei chestiuni, iar prin sentința civilă atacată acțiunea a fost respinsă, cu motivația că pârâtul era ținut de prevederile sentinței civile care se emisese în contradictoriu cu toate cele trei reclamante, astfel că nu putea să emită dispoziția doar pe numele uneia dintre acestea, chiar dacă interveniseră încetarea contractului de cesiune și repunerea părților în situația anterioară. ... 32. Or, așa cum încheierea unui contract se bazează pe mutuus consensus, în mod similar și desființarea acestuia pe cale amiabilă are ca temei mutuus dissensus. Faptul că înțelegerea părților în sensul desființării contractului de cesiune a intervenit după pronunțarea Sentinței civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 nu are relevanță în ceea ce privește valabilitatea și efectele sale. ... 33. Chiar dacă în sentința civilă mai sus amintită figurau toate cele trei reclamante, pârâtul trebuia să emită dispoziția pe numele persoanei îndreptățite la momentul respectiv, ipoteza contrară fiind absurdă din punct de vedere juridic. ... 34. Reclamantele B și C nu mai au nicio calitate, astfel că, în ciuda faptului că prin sentință pârâtul a fost obligat la acordarea de măsuri reparatorii către toate reclamantele, situația premisă s-a schimbat, contractul de cesiune care a stat la baza emiterii sentinței și-a încetat efectele, astfel că pârâtul era obligat să țină cont de intervenirea acestei schimbări în situația de fapt și de drept și ar fi trebuit să emită dispoziția atacată doar pe numele reclamantei A. ... 35. O ipoteză contrară, în care pârâtul emite dispoziția pe numele tuturor reclamantelor, este absurdă și nu corespunde scopului legii, întrucât, prin efectele sale, dispoziția atacată conferă un drept unor persoane care nu îl mai dețin. În mod practic, cele două reclamante B și C și-au recuperat și banii pe care îi plătiseră pentru cesiune și se vor alege și cu despăgubiri pentru un drept pe care nu îl mai au. ... 36. Această situație este similară celei în care o persoană obține o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtului la soluționarea notificării, iar ulterior aceasta decedează. În atare situație, dispoziția nu se emite pe numele defunctului (cu motivarea că sentința trebuie respectată), ci se emite pe numele moștenitorilor, ținându-se cont că după pronunțarea hotărârii judecătorești a intervenit o situație de fapt și de drept de care trebuie să se țină cont. ... 37. În ședința publică din 11 iunie 2019, instanța a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată. ... 38. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...