Decizia ÎCCJ nr. 23/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 5. Procesul a început la data de 12 aprilie 2017. ... 6. Obiectul său vizează anularea unei decizii de compensare pentru un număr de puncte emise de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013, și emiterea unei noi decizii de compensare pentru un număr de 353.353,34 puncte sau, în subsidiar, emiterea unui titlu de despăgubire pentru suma de 353.353,34 lei, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013. ... 7. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 raportat la art. 21-24 și art. 41 din Legea nr. 165/2013, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 (Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014), art. 1 alin. (4) , art. 16 alin. (2) , art. 61 alin. (1) , art. 124,art. 126 alin. (1) și art. 129 din Constituția României și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 8. Prin Sentința civilă nr. 1.289 din 28 septembrie 2017, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, având ca obiect Legea nr. 10/2001 - Legea nr. 165/2013, a anulat Decizia de compensare nr. xxxxx din 31 ianuarie 2017, a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea reclamantului titlu de despăgubire pentru suma de 353.353,34 lei, a respins celelalte pretenții ale reclamantului ca neîntemeiate. ... 9. În esență, s-a avut în vedere faptul că, deși reclamantul este cesionar de drepturi, în situația sa nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 165/2013, care plafonează cuantumul despăgubirilor cuvenite, întrucât acesta opune o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 353.353,34 lei. Premisa dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este aceea a emiterii unei decizii de compensare prin puncte în condițiile art. 21 din același act normativ, iar nu a unui titlu de despăgubire în aplicarea art. 41. O interpretare contrară ar aduce atingere puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. xxx din 12 aprilie 2013, cât timp Legea nr. 165/2013 era în vigoare la momentul pronunțării Deciziei nr. xxxx din 7 noiembrie 2013, prin care Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul. ... 10. S-a constatat că reclamantul se regăsește în situația prevăzută de art. 41 din Legea nr. 165/2013, care nu instituie un tratament diferențiat cesionarilor de drepturi litigioase față de foștii proprietari sau moștenitorii acestora, astfel încât tribunalul a apreciat că în mod nelegal pârâta a emis în favoarea acestuia decizie de compensare, iar nu titlu de despăgubire. ... 11. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 466 și 470 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele considerente: Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 din Legea nr. 165/2013, apelanta-pârâtă respectând întocmai dispozițiile acestei legi, prin emiterea deciziei de compensare cu aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 165/2013. Instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a considerat că Sentința civilă nr. xxx din 12 aprilie 2013, rămasă irevocabilă la data de 7 noiembrie 2013, ar îndeplini condițiile impuse de art. 41 din Legea nr. 165/2013 cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, deoarece suma de 353.353,34 lei reprezintă o întindere a dreptului de proprietate, având în vedere că entitatea emitentă a fost obligată să emită decizie potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 41 sunt aplicabile pentru hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, ceea ce nu este cazul în speță. ... 12. Intimatul-reclamant X a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei, întrucât prin Sentința civilă nr. xxx din 12 aprilie 2013 nu s-a dispus doar cu privire la dreptul de proprietate la modul general, nedeterminat, ci și cu privire la întinderea efectivă a acestuia, în substanța sa, astfel încât „întinderea“ (valoarea efectivă) a intrat în puterea lucrului judecat. Tribunalul a stabilit explicit valoarea celor 50% din părțile sociale, omologând raportul de expertiză evaluatorie judiciară, iar dispozitivul sentinței fiind lipsit de echivoc. ... 13. În ședința publică din 11 septembrie 2018, în complet de divergență, instanța de apel a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept anterior enunțată. ... 14. Sesizarea a fost considerată admisibilă prin Încheierea din 9 octombrie 2018 și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...