Decizia ÎCCJ nr. 355/2025 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin cererea de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, înregistrată la data de 6 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Constanța cu nr. 4.753/118/2023, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatarea existenței și a întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren în suprafață de 29.509,12 mp, situat administrativ în intravilanul orașului, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, pentru partea din imobilul teren notificat, care nu poate fi restituit în natură și pentru care nu se mai pot acorda măsuri reparatorii în echivalent, urmând ca numărul de puncte să fie stabilit prin raportare la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată determinate în prezentul proces. ... 12. Prin Sentința civilă nr. 128 din 18 ianuarie 2024, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat partea pârâtă la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, în favoarea reclamantului, pentru imobilul teren în suprafață de 29.509,12 mp, ce face obiectul Dispoziției nr. 363 din 14 noiembrie 2011 emise de primar, prin raportare la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. ... 13. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a fondului a apreciat, în ceea ce privește primul capăt de cerere, că acesta nu este un capăt de sine stătător, printre condițiile necesare pentru emiterea unei decizii de compensare aflându-se și cea privind dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 29.509,12 mp. ... 14. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut că din modalitatea în care a fost formulat nu rezultă că se solicită ca instanța să stabilească în mod direct numărul de puncte, urmând ca pârâta să stabilească acest număr, prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. ... 15. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta. ... 16. În motivarea căii de atac, apelantul-reclamant a arătat că, prin Încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2024, instanța de fond a respins administrarea ambelor probe cu expertiză, fără a oferi însă o motivare clară, rezumându-se doar la a aprecia că aceste probe nu ar fi utile soluționării cauzei, în raport cu obiectivele indicate. Totodată, a susținut că în mod neîntemeiat tribunalul nu a procedat la stabilirea, în mod direct, a numărului de puncte la care este îndreptățit cu titlu compensatoriu, deși a formulat în mod expres această solicitare în cadrul celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată. ... 17. Prin motivele de apel formulate, apelanta-pârâtă a criticat sentința tribunalului, în esență, sub următoarele aspecte: greșita interpretare a lipsei înscrisurilor din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren ce face obiectul dispoziției din anul 2011 emise de primar; Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1.486/1948 nu constituie act translativ de proprietate, ci doar atestă caracterul abuziv al preluării; greșita interpretare a prevederilor art. 15 din Legea 165/2013, la dosar nefiind depusă declarația notificatorului, autentificată și tradusă de către autoritățile statului, din care să rezulte că nu a fost depășită limita de teren impusă de lege (50 ha). ... 18. Prin Încheierea de ședință din 29 ianuarie 2025, instanța de apel, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, după ce, anterior, a pus în discuție această chestiune, în ședința din 27 noiembrie 2024. ... ...