Decizia ÎCCJ nr. 6/2020 (RIL)Punctul 2

2. Examenul jurisprudențial Problematica juridică supusă analizei decurge din evidențierea a trei orientări jurisprudențiale cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt săvârșite prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranță plasat pe bun, relevând astfel caracterul neunitar al acesteia. 2.1. Într-o primă opinie s-a apreciat în sensul încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt simplu, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal. În susținerea acestei opinii s-a reținut că Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004^1 pentru aprobarea normelor metodologice și a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor instituie norme tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de protecție și alarmare împotriva efracției și menționează că sistemul de alarmare împotriva efracției cuprinde: subsistem antiefracție, televiziune cu circuit închis și control acces. ^1 Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2004 a fost abrogată, prevederile invocate nefiind preluate în Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, capitolul V - Sisteme tehnice de protecție și alarmare împotriva efracției. Spre deosebire de aceste sisteme, etichetele detașabile antifurt (hard tag-uri antifurt) conțin în interior un circuit electronic care la momentul trecerii printre porțile antifurt declanșează o alarmă sonoră și optică și nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă ori de supraveghere în sensul art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal. Un alt argument invocat în susținerea opiniei este acela că, pentru a îndeplini cerința legală care o încadrează în varianta calificată analizată, fapta de furt trebuie săvârșită prin scoaterea din funcțiune, în scopul facilitării acțiunii de sustragere, a unui sistem de alarmă în întregul său, făcându-l integral neoperațional cu privire la toate componentele sale, iar nu prin compromiterea temporară a unei părți componente a acestui sistem, numai în raport cu bunurile sustrase (porțile antifurt care captează semnalele tag-urilor montate individual pe obiectele sustrase), fără vreo intervenție tehnică asupra sistemului de alarmă al magazinului, ca ansamblu de echipamente. În concluzie, s-a reținut că în ipoteza scoaterii sistemului de siguranță plasat pe un bun nu este scos din funcțiune sistemul antifurt pentru magazine, privit în totalitatea lui, întrucât celelalte elemente rămân în funcțiune - porțile antifurt, antenele, unitatea de dezactivare a dispozitivelor de siguranță montate pe diferitele obiecte -, sistemul continuând să detecteze astfel eventualele obiecte asupra cărora s-ar exercita o acțiune de sustragere și cu privire la care elementele de siguranță nu au fost scoase. ... 2.2. În cea de-a doua opinie s-a apreciat că fapta constând în sustragerea unui bun dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, după ce în prealabil făptuitorul a scos sistemul de siguranță de pe obiectul sustras, astfel încât sistemul de alarmă să nu se declanșeze în momentul în care acesta ar încerca să iasă din magazin cu obiectul sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal. S-a argumentat că fapta este substanțial diferită de o infracțiune de furt în formă simplă întrucât, în acest caz, presupune înlăturarea unui mijloc de protecție/securitate/ siguranță, instalat suplimentar de persoana vătămată chiar în scopul împiedicării furtului. Ca atare, poate fi considerat similar sistemelor de asigurare prin încuiere/blocare pentru care ar fi necesară efracția. S-a apreciat că trebuie reținută infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal chiar și în situația în care sistemul de alarmă nu este distrus, ci doar înlăturat, scopul normei legale fiind de a sancționa mai sever faptele de furt comise prin înlăturarea unor astfel de sisteme. ... 2.3. Într-o a treia opinie s-a concluzionat că, în ipoteza în care fapta de furt se săvârșește prin acționarea asupra sistemului de siguranță al unui bun, infracțiunea reținută este cea de furt prevăzută de art. 228 din Codul penal, cu precizarea că, în situația în care scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia, infracțiunea ce va fi reținută este aceea de furt prin efracție, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. d) teza întâi din Codul penal. În susținerea acestei opinii s-a reținut că intervenția asupra unui sistem antifurt nu este definită de Codul penal, apreciinduse că în situația enunțată devin aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „în cadrul soluțiilor legislative preconizate (în cazul de față Codul penal) trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite“. În același sens au fost apreciate ca fiind incidente și dispozițiile alin. (3) al art. 48 din actul normativ invocat, potrivit cărora „dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înțeles decât cel obișnuit, înțelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecvența unor astfel de termeni și expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiții sau o anexă cu un index de termeni“. În contextul acestor texte legale, s-a apreciat că termenul de „sistem de alarmă“ folosit în art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal are în vedere înțelesul obișnuit, și anume acela de „sistem de alarmare împotriva efracției“ utilizat în art. 27 alin. (5) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, în sensul acestei legi, prin „sistem de alarmare împotriva efracției“ se înțelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control de acces și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit. Sistemul antifurt pentru magazine nu se încadrează în prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 333/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, neavând în componență o centrală de comandă, astfel cum se prevede în acest text de lege. Așadar, în ipoteza sustragerii unor produse prin tăierea/ruperea etichetelor detașabile antifurt ori a cablului de prindere a bunului pe panoul de prezentare, sunt incidente prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, furtul fiind săvârșit prin efracție, iar nu prin scoaterea din funcțiune a unui sistem de alarmă sau de supraveghere. ... ...