Decizia ÎCCJ nr. 6/2020 (RIL)Punctul 4

4. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor naționale, a dispus, de asemenea, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a apreciat ca fiind legală prima orientare jurisprudențială. În dezlegarea problemei de drept s-a apreciat că se impune, pe de o parte, o analiză a noțiunii de sistem de alarmă, folosită în art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal, iar, pe de altă parte, stabilirea semnificației care trebuie dată expresiei scoaterea din funcțiune. Astfel, în condițiile în care Codul penal nu definește expres această noțiune, s-a apreciat că trebuie avut în vedere înțelesul obișnuit utilizat în art. 27 alin. (5) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit textului de lege, prin „sistem de alarmare împotriva efracției“ se înțelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control de acces și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit. În ceea ce privește semnificația expresiei scoaterea din funcțiune, literatura de specialitate^2 a reținut că aceasta reprezintă o intervenție asupra structurii tehnice a sistemului, de natură să afecteze însuși modul de funcționare a dispozitivului. S-a arătat că rațiunea agravantei rezidă în pericolul sporit rezultat din specializarea făptuitorului, din efectuarea unor acte de pregătire calificate, de identificare a sistemului și de oprire a funcționării lui. ^2 I. Kuglay în Codul penal, Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, București, 2014, p. 481. Pentru a accentua diferența dintre scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere și o simplă modalitate de ocolire a activării acestui sistem, în doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că simpla acoperire a camerei de luat vederi nu justifică reținerea acestui element circumstanțial agravant. În plus, s-a reținut că atunci când scoaterea din funcțiune a sistemului are loc printr-o acțiune violentă, de smulgere, de îndepărtare a unui dispozitiv, nu se va reține și agravanta comiterii furtului prin efracție, întrucât sistemul nu are natura unui obstacol material între făptuitor și bun. De asemenea, s-a considerat că, în scopul facilitării comiterii furtului, făptuitorul trebuie să procedeze la scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere (monitorizare) video pe care persoana vătămată l-a montat pentru protecția bunurilor (de pildă, prin tăierea curentului electric care alimentează și sistemul de alarmă sau de supraveghere video și anihilarea acumulatorilor, prin blocarea soneriei sau a semnalelor luminoase ale sistemului de alarmă etc.)^3. ^3 M. Udroiu, Drept penal, Partea specială, ediția 3, Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 227. Raportat la aceste argumente a rezultat că în ipoteza înlăturării/ruperii elementelor de siguranță montate pe bunurile sustrase din magazine (tag-urile antifurt) nu este scos din funcțiune întregul sistem antifurt pentru magazine, câtă vreme celelalte elemente ale acestuia (porțile antifurt, antenele, unitatea de dezactivare a dispozitivelor de siguranță) rămân în continuare în stare de funcționare. Prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere trebuie înțeleasă întreaga activitate ilicită a făptuitorului care, prin manoperele realizate, reușește să facă inoperabil întreg sistemul creat pentru protecția unor bunuri. Or, așa cum s-a arătat în jurisprudență, dispozitivele de siguranță aplicate pe produse nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă ori de supraveghere în sensul textului de lege, îndepărtarea acestora reprezentând doar o simplă modalitate de ocolire a activării sistemului de alarmă. În plus, în aceste ipoteze nu este respectată rațiunea care a stat la baza instituirii în textul de lege a acestui element agravant, întrucât din modalitatea săvârșirii faptei nu rezultă un grad sporit de periculozitate a făptuitorului. În concluzie, fapta de furt săvârșită prin înlăturarea/ruperea sistemului de siguranță plasat pe bun ori izolarea semnalului acestuia întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal. ...