Decizia ÎCCJ nr. 6/2020 (RIL)Punctul 6

6. Opinia specialiștilor consultați 6.1. Facultatea de Drept din cadrul Universității din București a apreciat că prima opinie enunțată în jurisprudență este cea corectă, în ipoteza enunțată urmând a se reține o infracțiune de furt (simplu). În argumentarea punctului de vedere s-a opinat că semnificația care trebuie dată expresiei „scoaterea din funcțiune“ trebuie să fie una strictă, având o conotație tehnică. În acest sens, s-a făcut trimitere la doctrină, potrivit căreia: „Scoaterea din funcțiune semnifică o intervenție asupra structurii tehnice a sistemului, de natură să afecteze însuși modul de funcționare a dispozitivului.“^4 Cu titlu de exemplu, s-a arătat că se va reține elementul circumstanțial în cazul deconectării unei camere de luat vederi de la sursa de energie, dar nu se va reține în cazul în care camera de luat vederi este acoperită cu diverse obiecte.^5 ^4 I. Kuglay, în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, Codul penal. Comentarii pe articole, Editura C.H. Beck, 2014, p. 481. ^5 V. Cioclei, Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 4, Editura C.H. Beck, 2019, p. 261. În acest context, s-a apreciat că înlăturarea fizică (fie printr-o simplă detașare, fie prin rupere/deteriorare) a dispozitivelor (tagurilor) antifurt de pe obiectul sustras nu se încadrează în elementul circumstanțial analizat, deoarece nu reprezintă o intervenție tehnică asupra sistemului, intervenție care să afecteze funcționalitatea acestuia. O astfel de acțiune nu reprezintă, în mod evident, o „scoatere din funcțiune a sistemului“, așa cum prevede textul de lege. În susținerea argumentării s-a precizat că noțiunea de „sistem de alarmă ori de supraveghere“ nu este explicată în Codul penal, aceasta urmând a fi înțeleasă și analizată în contextul tuturor dispozițiilor din Codul penal și în acord cu rațiunea incriminării. Astfel, în acord cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 333/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a apreciat că sintagma „sisteme de alarmă ori de supraveghere“ folosită în Codul penal trebuie înțeleasă ca ansamblu de elemente dependente între ele ce formează un întreg organizat, care au aptitudinea de a supraveghea diferite bunuri și/sau de a transmite un semnal de alarmă când respectivele bunuri se află într-o stare de pericol. Or, etichetele antifurt flexibile și detașabile sunt lipite sau fixate pe produse protejate; ele conțin un circuit electric și o antenă miniaturală care este identificată de sistemul cu porți antifurt. Când se identifică o etichetă antifurt, este declanșată o alarmă cu semnal sonor și luminos pentru a avertiza personalul și paza. Porțile antifurt moderne sunt prevăzute cu „procesare digitală a semnalelor“ pentru diferențierea mai bună a semnalelor etichetelor și zgomotelor externe, rezultând un sistem antifurt stabil cu puține alarme false. Porțile antifurt sunt amplasate la intrări/ieșiri din magazine sau după casele de marcat.^6 ^6 A se vedea în acest sens https://www.spy-shop.ro/blog/sisteme-antifurt-tipuri-recomandari (pagină consultată la 13.01.2020). Prin urmare, prezentând caracteristicile descrise, tag-urile antifurt fac parte dintr-un „sistem de alarmă ori supraveghere“ în sensul Codului penal. Din această perspectivă, s-a apreciat că fapta de sustragere a unui bun, în condițiile în care făptuitorul scoate din funcțiune sistemul de alarmare bazat pe etichete antifurt, spre exemplu, cu ajutorul unui aparat de bruiaj, acțiune posibilă din punct de vedere tehnic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat comis „prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere“. O astfel de ipoteză s-a apreciat a fi diferită de cea în care se acționează fizic pentru îndepărtarea tag-ului și se înscrie în rațiunea incriminării infracțiunii. Totodată, s-a apreciat ca fiind greșită cea de a treia opinie a jurisprudenței, potrivit căreia „dacă scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia infracțiunea ce va fi reținută este furt prin efracție“. În argumentare, s-a arătat că „efracția presupune înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive cu rol de protecție ce se interpun între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă. (...) Astfel, se realizează o efracție atunci când, pentru a se ajunge la obiectul material al furtului, se dărâmă sau se perforează un zid sau un gard, se sparge geamul unei locuințe sau al unui autoturism, se distruge un lacăt sau o încuietoare de la o ușă, o casă de bani, un geamantan etc.“^7 ^7 V. Cioclei, op. cit., p. 259. Or, etichetele antifurt nu se interpun între făptuitor și bun, nu au aptitudinea de a-l împiedica pe făptuitor să ajungă la obiectul material al furtului. Etichetele respective sunt atașate bunului, îl însoțesc pe acesta, iar desprinderea lor de bun, fie ea și prin distrugere, nu are semnificația unei efracții în sensul textului de lege. Având în vedere cele de mai sus s-a concluzionat în sensul că în situația de fapt prezentată, respectiv sustragerea bunului după o îndepărtare prealabilă (prin detașare sau rupere) a etichetei antifurt, trebuie reținută infracțiunea de furt simplu, nefiind incidente nici dispozițiile privind furtul calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere și nici cele privind furtul calificat prin efracție. ... 6.2. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a opinat că fapta de a sustrage un bun dintr-un magazin prin îndepărtarea, în prealabil, a sistemului de siguranță de pe bunul sustras întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal. În susținerea opiniei formulate s-a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 3 din anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, cu modificările și completările ulterioare, care definesc noțiunea de sistem de alarmare împotriva efracției și stabilesc structura subsistemului de alarmare la efracție, arătându-se că rolul funcțional al subsistemului este de a detecta pătrunderea în spațiile protejate a persoanelor neautorizate, de a sesiza stările de pericol din unitate și, după caz, de a îngreuna consumarea actului infracțional. Prin urmare, noțiunea de sistem de alarmă sau de supraveghere folosită în Codul penal are un înțeles mai larg decât aceea prevăzută de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 333/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a mai arătat că etichetele detașabile (hard tag-uri antifurt), de sine stătătoare, nu pot fi asimilate unui sistem de alarmare antiefracție complex, însă acestea reprezintă un accesoriu al sistemului de alarmare, un element de detecție și semnalizare, un subsistem, astfel cum rezultă din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003. Înlăturarea sistemului antifurt montat pe bunurile din interiorul magazinelor are drept consecință scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă, autorii infracțiunii de furt putând părăsi magazinele fără a fi depistați de angajații care asigură paza în magazine, fără a se declanșa sistemul de alarmă. Prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă autorul își simplifică semnificativ actul de executare, acesta neutralizând măsurile luate de proprietar în scopul protejării patrimoniului și „paralizând“ orice posibilă opoziție a celor cu atribuții de pază sau supraveghere a bunului^8. ^8 Sergiu Bogdan (coord.), Noul Cod penal, Partea specială, Perspectiva clujeană, Universul Juridic, 2014, p. 210. Totodată, efortul autorului furtului de a îndepărta etichetele antifurt relevă îndrăzneală și voința acestuia de a trece peste orice obstacol și măsură luată pentru ocrotirea eficientă a bunurilor, împrejurări de natură să confere faptei o gravitate sporită^9 și care justifică încadrarea faptei într-o infracțiune mai gravă, cu atât mai mult cu cât s-a produs și consecința prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal, respectiv scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă. ^9 Ilie Pascu în Explicațiile noului Cod penal, vol. III, George Antoniu, Tudorel Toader (coord.), Universul Juridic, 2015, p. 330. ... 6.3. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ion Cuza“ din Iași, referitor la problema de drept asupra căreia a fost solicitată opinia juridică, a apreciat că, în principal, aceste fapte realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmare ori de supraveghere. În subsidiar, s-a opinat că fapta de a sustrage bunuri ulterior detașării/scoaterii tag-urilor/dispozitivelor/etichetelor/carcaselor/ elementelor antifurt de alarmare prin distrugerea/deteriorarea/ degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora ar putea fi încadrată juridic drept furt calificat prin efracție, iar nu ca furt simplu. În argumentarea punctului de vedere formulat, referitor la îndepărtarea fără distrugere/deteriorare a unor dispozitive montate special în scop antifurt pe bunurile mobile vizate, s-au avut în vedere următoarele argumente: – Autonomia conceptuală a dreptului penal În materie juridico-penală este general admis faptul că anumiți termeni pot fi întrebuințați în alt sens decât cel uzual sau acela conferit prin dispoziții ale altor ramuri de drept (chiar dacă ar fi noțiuni specifice respectivelor ramuri de drept). În acest sens, legiuitorul penal conferă adeseori o mai mare sferă de cuprindere unor noțiuni/termeni decât normele care le reglementează conținutul în alte ramuri de drept, astfel cum este cazul, de exemplu, pentru noțiunea de funcționar public ori pentru aceea de domiciliu sau locuință. Din acest punct de vedere s-a apreciat că dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (5) din Legea nr. 333/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt de interes pentru determinarea semnificației penale a sintagmei sistem de alarmă ori de supraveghere (mai ales că nu există o identitate perfectă între această noțiune și aceea din textul de lege indicat, care se referă la sistem de alarmare împotriva efracției). Drept urmare, utilizarea în legea penală, cu referire la infracțiunea de furt prin efracție, a noțiunii de sistem de alarmă ori de supraveghere este una cu sferă largă de incidență, proprie/specifică dreptului penal, referitoare la orice ansamblu cu elementele/dispozitivele/subansamblurile sale componente care, în mod generic, are ca destinație asigurarea alarmării ori a supravegherii (fiind apt de percepere, în mod rezonabil, de către destinatarul mediu obișnuit al legii penale ca un asemenea sistem - de alarmă ori supraveghere). Totodată, suplimentar s-a făcut referire la principiul de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, arătându-se că legea penală nu exclude de la reținerea acestui element circumstanțial agravant, în caz de furt, anumite sisteme/dispozitive/elemente generic încadrate în categoria celor de alarmare ori supraveghere, așadar nici interpretul nu trebuie să o facă, pe motiv că din perspectiva unor definiții tehnice din domenii extrapenale acestea nu s-ar califica drept sisteme de acest fel. ... – Identitatea de rațiune cu unele ipoteze admise drept cazuri de reținere a furtului calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere Potrivit regulii generale de interpretare ubi eadem ratio, ibi idem jus, se impune, pentru identitate de rațiune, a afirma soluții juridice similare pentru ipoteze faptice nediferențiate în esența lor. Or, din moment ce doctrina admite că este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmare ori de supraveghere, de pildă, prin deconectarea de la sursa de curent electric a dispozitivului de alarmare/supraveghere (ceea ce s-ar putea realiza, spre exemplu, inclusiv prin scoaterea din priză a acestuia ori prin secționarea cablului de alimentare etc.), reiese că, pentru identitate de rațiune, aceasta ar trebui să fie soluția și în raport cu ipoteza unei persoane care procedează astfel cu porțile antifurt situate la ieșirea din unele magazine. În ambele ipoteze, sistemul de alarmare devine ineficient ca urmare a unei activități intenționate menite a facilita sustragerea unor bunuri fără alertarea supraveghetorilor, diminuând riscurile asumate de infractor. ... – Existența unui plus de periculozitate socială Existența acestui element circumstanțial agravant în cazul furtului se datorează periculozității sporite a celui care întreprinde acte suplimentare necesare în vederea comiterii (cu succes) infracțiunii, prin comparație cu o persoană care săvârșește în mod simplu aceeași faptă incriminată. Această periculozitate sporită decurge obiectiv din îndepărtarea unor elemente special amplasate pentru a împiedica sustragerile, precum și din perspectiva subiectivă, a infractorului, persoană dispusă nu doar a profita de oportunități infracționale conjuncturale, ci care se angajează activ și susținut prin manevre suplimentare în comiterea sustragerii. ... – Irelevanța juridică a modalității concrete de scoatere din funcțiune a sistemelor de alarmare sau supraveghere, pentru a se putea reține această agravantă Deși în doctrină au fost exprimate și opinii în sens contrar, sa apreciat că, potrivit regulii generate de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, maniera concretă în care se ineficientizează un sistem/dispozitiv/element de alarmă ori supraveghere, în vederea sustragerii unor bunuri, este lipsită de importanță pentru încadrarea juridică a faptei ca furt calificat prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă, contând, eventual, doar pentru individualizarea sancțiunii penale. În tăcerea legii penale, s-a opinat că și intervențiile lipsite de complexitate asupra unor sisteme/dispozitive/elemente de alarmă sau supraveghere, în scop de sustragere, trebuie reținute drept element circumstanțial agravant spre a califica furtul. Prin urmare, împrejurarea că detașarea/ruperea etichetelor/elementelor antifurt de pe unele produse, în scop de sustragere, ar reprezenta un procedeu low-tech pentru a se încadra în această formă de calificare a furtului nu a fost apreciată ca fiind un argument pertinent, care să poate subzista unei analize logico-raționale. ... ... ...