Decizia CCR nr. 414/2025Punctul 27

27. Și dispozițiile art. I pct. 24 din lege, prin care este introdus alin. (4) în structura art. 381 din Legea nr. 95/2006, ridică o serie de probleme de constituționalitate din perspectiva ocrotirii dreptului constituțional la sănătate și a cerințelor de previzibilitate și claritate a normei juridice. Textul criticat limitează explicit posibilitatea de a acorda și deconta în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar serviciile, recomandările și prescripțiile incluse în pachetele de servicii prevăzute de contractul-cadru, respectiv medicamentele enumerate la art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, ceea ce exclude accesul pacienților la tratamente și dispozitive moderne, inovative, dar neincluse încă în pachetul standard. Are loc astfel o discriminare între pacienți, în funcție de natura afecțiunilor de care suferă, fără ca diferența de tratament să fie justificată pe criterii obiective, ci pe ritmul birocratic al actualizării contractului-cadru. În plus, sintagma „numai serviciile prevăzute în contractul-cadru“ din cuprinsul normei criticate nu este previzibilă și clară, întrucât nu se poate determina dacă statul mai are obligația să asigure mecanisme tranzitorii pentru pacienții aflați în tratament cu medicamente sau dispozitive care devin indisponibile prin modificarea pachetului de servicii. Lipsa unor garanții de continuitate terapeutică afectează securitatea juridică și stabilitatea tratamentului pacienților. Totodată, restrângerea accesului pacienților la servicii sau medicamente care nu figurează în contractul-cadru și lipsa unor mecanisme compensatorii (precum programele de acces la tratamente inovative) reprezintă o ingerință disproporționată în exercițiul dreptului la ocrotirea sănătății, contrară art. 53 din Constituție. ...