Decizia CCR nr. 414/2025Punctul 28

28. Art. II din legea criticată vizează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate, precum și pentru interpretarea, modificarea și completarea unor acte normative, iar pct. 1 al art. II modifică art. IV din ordonanța de urgență menționată, introducând un regim de decontare a serviciilor medicale acordate în regim de spitalizare de zi, fundamental schimbat față de cel în vigoare. Astfel, dacă în prezent acest regim vizează, fără distincție, orice pacient, noua lege restrânge decontarea integrală doar la anumite categorii de pacienți (pacienți înscriși în programele naționale de sănătate, pentru afecțiunea pentru care sunt înscriși în program; pacienții diagnosticați cu tuberculoză sau HIV/SIDA; persoane asigurate diagnosticate cu afecțiune oncologică; persoane asigurate și persoane care nu pot face dovada calității de asigurat, cu suspiciune de afecțiune oncologică, în vederea diagnosticării afecțiunii oncologice), pentru toate celelalte categorii decontarea având loc strict în limita contractată inițial. Această normă exclude de la beneficiul decontării integrale pacienții care suferă de boli cronice sau acute, la fel de grave, ceea ce generează o discriminare nejustificată obiectiv și rezonabil, contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, dar și o încălcare a dreptului acestora la ocrotirea sănătății, garantat de art. 34 alin. (1) și (2) din aceasta. Statul are obligația pozitivă de a asigura organizarea și funcționarea sistemului de sănătate astfel încât fiecare persoană să aibă acces efectiv la îngrijiri medicale, nu de a restrânge prin lege accesul la decontarea integrală a unor servicii medicale necesare. Or, prin limitarea strictă a decontării la nivelul contractat pentru pacienții din afara listelor prevăzute de lege, noua normă creează riscul ca unitățile sanitare să refuze internările de zi din motive bugetare, chiar și pentru cazurile medicale justificate, creându-se o ingerință disproporționată asupra dreptului la ocrotirea sănătății, contrară și art. 53 din Constituție. Totodată, nici această normă nu este fundamentată, necesitatea adoptării sale nu este explicată, în contradicție cu art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva principiului securității juridice și a cerințelor de previzibilitate a normei. ...