Decizia CCR nr. 414/2025Punctul (2)

(2) Analiza obiecției de neconstituționalitate (2.1) Analiza criticilor de neconstituționalitate extrinsecă 66. Criticile de neconstituționalitate extrinsecă sunt formulate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) -(5) , art. 61 și ale art. 114 din Constituție și vizează, în esență, următoarele aspecte: a) nerespectarea unicității reglementării și abuzul în utilizarea procedurii angajării răspunderii Guvernului; b) nerespectarea condițiilor de angajare a răspunderii Guvernului; c) încălcarea principiului securității juridice și al așteptării legitime. Curtea va examina aceste critici într-un mod unitar, dar în ordinea anterior indicată. ... 67. Cu titlu general, Curtea reamintește jurisprudența sa prin care a statuat de principiu, cu referire la instituția juridică a angajării răspunderii Guvernului, că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 113 alin. (4) din Constituție, rezultă fără echivoc că legiferarea pe calea angajării răspunderii Guvernului se poate face teoretic de mai multe ori, pentru că nici numărul moțiunilor de cenzură provocate ca efect al utilizării procedurii speciale de legiferare nu este limitat la unu în cadrul aceleiași sesiuni. Totodată, expresia „unui proiect de lege“ din cuprinsul art. 114 alin. (1) teza finală din Legea fundamentală trebuie înțeleasă în sens larg, angajarea răspunderii putându-se face și cu privire la două sau mai multe proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte, care pot fi simple ori complexe, singura cerință impusă de textul constituțional fiind cea referitoare la specia ori clasa actelor asupra cărora Guvernul își poate angaja răspunderea, adică un program, o declarație de politică generală ori un proiect de lege. Cu toate acestea, recurgerea la procedura angajării răspunderii Guvernului a fost stabilită de legiuitorul constituant ca o procedură distinctă și de excepție care permite Guvernului să legifereze, iar Curtea Constituțională a dezvoltat în jurisprudența sa o serie de criterii/condiții în care această procedură poate fi utilizată în mecanismul statului de drept. În acest sens, prin Decizia nr. 357 din 22 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 25 iulie 2025, paragrafele 108-114, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, critici de neconstituționalitate asemănătoare formulate în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate referitoare la Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare și ale cărei considerente de principiu sunt aplicabile și în prezenta cauză. ... 68. Cu referire la critica de neconstituționalitate privind (a) lipsa unicității reglementării, relevantă este Decizia nr. 357 din 22 iulie 2025, paragrafele 122 și 123, precitată, prin care Curtea a reiterat jurisprudența sa prin care a statuat că legiuitorul poate să reglementeze printr-o lege un grup complex de relații sociale, în vederea obținerii unui rezultat dezirabil la nivelul întregii societăți. Astfel de reglementări, indiferent că aparțin Parlamentului, ca legiuitor primar sau Guvernului, ca legiuitor derivat, trebuie să respecte aceleași reguli specifice întocmirii unui proiect de lege, așa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, însă prin complexitatea lor nu au aceeași alcătuire ca un proiect de lege consacrat reglementării unei singure materii. Nicio dispoziție din Constituție nu interzice ca printr-o lege să fie reglementate mai multe domenii ale relațiilor sociale. Astfel, Guvernul poate opta ca într-un proiect de lege pe care îl supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii obișnuite de legiferare, fie prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului, să propună reglementarea mai multor domenii prin modificări, completări sau abrogări ale mai multor acte normative în vigoare, dar care urmăresc aceeași finalitate. Așadar, Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege care să reglementeze un grup complex de relații sociale, atât timp cât legea adoptată vizează un domeniu de reglementare unitar, prin care se urmărește un scop unic sau protejarea unui interes public comun, indiferent de împrejurarea că, formal, implicațiile actului normativ adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului pot viza mai multe acte normative și fără ca modul în care aceasta este structurată să afecteze art. 114 alin. (1) din Constituție sau art. 3 și art. 12 din Legea nr. 24/2000 (în acest sens, Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020, paragraful 68). ... 69. Legea criticată în prezenta cauză are în structura sa normativă 12 articole (art. I-XII), dintre care 4 operează intervenții asupra a 4 acte normative, iar restul conțin norme proprii, dintre care unele sunt de derogare de la Legea nr. 95/2006 (art. VI), unele de stabilire a unor termene de implementare a unor măsuri sau de intrare în vigoare [art. III-V, art. IX-XI alin. (1) și (2) ], iar unele au caracter tranzitoriu [art. XII alin. (3) și (4) ]. Curtea reține că actele normative modificate prin cele 4 articole ale legii criticate au, prin specificul relațiilor sociale pe care le reglementează, un numitor comun, și anume sănătatea publică. Astfel, art. I din legea examinată vizează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. II modifică dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate, precum și pentru interpretarea, modificarea și completarea unor acte normative, art. VII modifică art. XXXII din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare (text prin care se stabilește valoarea garantată a punctelor pentru acordarea serviciilor medicale în asistență medicală primară, în asistența medicală stomatologică și în asistența medicală ambulatorie de specialitate), iar art. VIII introduce un nou articol (art. 19) în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Așadar, dispozițiile legii criticate se subsumează unui domeniu unitar de relații sociale, configurat de componenta sănătății publice ca parte a statului social și drept garantat de art. 34 din Constituție, astfel că nu se poate reține pretinsul caracter eterogen al actului normativ criticat. ... 70. În ceea ce privește criticile referitoare la (b) nerespectarea condițiilor de angajare a răspunderii Guvernului, Curtea a reținut în jurisprudența sa că angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege trebuie să fie realizată ținându-se seama, printre altele, de existența unei urgențe în adoptarea măsurilor preconizate, de necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate și de aplicarea imediată a legii în cauză (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011). ... 71. În expunerea de motive ce însoțește legea criticată, se arată pe larg că, față de cadrul normativ în vigoare și necesitatea adoptării unor măsuri care vizează, în esență, indicatori de rezultat și termene de implementare cuprinse în Planul de măsuri de eficientizare a cheltuielilor și de creștere a calității serviciilor medicale (transmis Guvernului spre aprobare de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății), se impune a fi modificate și/sau completate o serie de acte normative cu prevederi în domeniul sănătății. ... 72. Cât privește Legea nr. 95/2006, se arată că este necesară implementarea unui mecanism prin care pacienții să poată avea acces la tratamentul recomandat în situația în care nu există alternativă terapeutică, prin implicarea deținătorului de autorizație de punere pe piață în suportarea unei cote aferente costurilor, respectiv implicarea medicului curant/prescriptor în ceea ce privește monitorizarea clinico-biologică a pacientului. Se impune așadar regândirea cadrului normativ actual pentru a asigura abordarea unitară, echitabilă și sustenabilă a accesului la tratamente inovative. Se precizează că, în lipsa unor reglementări clare și restrictive în ceea ce privește accesul la medicamente neautorizate/necomercializate în România (și, uneori, în Uniunea Europeană), sistemul public este pus în situația de a susține financiar terapii care nu beneficiază de o evaluare riguroasă a eficienței și siguranței, aspect contrar principiilor de utilizare rațională a resurselor din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). Noile reglementări includ limite obiective și criterii de responsabilitate, corelarea cu protocoalele și resursele existente, dar și o delimitare clară între libertatea profesională și obligația de conformare la bunele practici și legislație. ... 73. Se arată că modificarea reglementărilor referitoare la decontarea serviciilor medicale spitalicești cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022 este determinată de lipsa unui mecanism obiectiv și previzibil de repartizare a resursei financiare, care poate conduce la dezechilibre în finanțare, lipsă de transparență, precum și la riscul concentrării resurselor umane în unități cu volum redus de activitate, în detrimentul celor cu nevoi reale mai mari. Or, este necesară creșterea predictibilității și a sustenabilității financiare a sistemului de sănătate, fără a afecta accesul pacienților cu afecțiuni grave sau potențial de a periclita sănătatea publică la servicii medicale. ... 74. Revizuirea art. XXXII din Legea nr. 141/2025 urmărește majorarea valorii punctului pe serviciu medical în ambulatoriul clinic de specialitate, avându-se în vedere orientarea pacienților din zona de spitalizare continuă, către zona de ambulatoriu de specialitate, pentru reducerea încărcării spitalizării continue, preconizându-se o reducere și o eficientizare a bugetului FNUASS cu circa 2 miliarde lei. ... 75. În sfârșit, prin expunerea de motive se precizează că prin modificarea operată asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 se reglementează o contribuție trimestrială temporară de solidaritate datorată de către deținătorii de autorizații de punere pe piață (DAPP) pentru anumite medicamente, preconizându-se astfel creșterea veniturilor încasate la FNUASS și utilizarea acestora în sistemul de asigurări sociale de sănătate. ... 76. Având în vedere cele precedente, Curtea nu poate reține criticile care contestă urgența în adoptarea măsurilor preconizate prin legea criticată și necesitatea adoptării lor cu maximă celeritate, în special în contextul actualei legislații în materie fiscal-bugetară, configurat prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025, lege adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului prin care s-a urmărit consolidarea sustenabilității financiare a României pe termen lung prin limitarea cheltuielilor permanente, până la un nivel care să permită respectarea condiționalităților asumate de România, cu consecințe negative asupra performanțelor fiscale și externe ale statului român, și prin creșterea veniturilor astfel încât să se poată susține din fonduri publice finanțarea tuturor categoriilor de servicii publice destinate cetățenilor la un nivel calitativ și competitiv impus de standardele europene [art. I alin. (1) din Legea nr. 141/2025]. Prin urmare, în continuarea și aplicarea noilor măsuri de politică fiscal-bugetare, Guvernul a intervenit imediat asupra unor acte normative din domeniul sănătății în sensul reconfigurării modului de alocare și, respectiv de colectare a resurselor financiare necesare sistemului de sănătate, urmărind în același timp asigurarea unei mai eficiente, predictibile și transparente repartizări a acestora către cetățeni. Curtea reține, așadar, că situațiile obiective (de drept și de fapt) învederate în expunerea de motive a legii criticate întrunesc elementele necesare calificării lor ca fiind o situație urgentă care să impună adoptarea măsurilor conținute în legea criticată. Rezultă, de asemenea, că se impunea adoptarea unor asemenea măsuri cu maximă celeritate în condițiile în care apelarea la procedura generală de legiferare ar fi însemnat împiedicarea implementării în mod coerent și imediat a noilor măsuri de reducere a deficitului bugetului general consolidat, în componenta privind gestionarea bugetului destinat sănătății, acesta fiind, totodată, un domeniu de reglementare de o importanță deosebită în cadrul politicilor sociale ale statului. ... 77. Cu privire la critica referitoare la faptul că legea nu ar avea în realitate un caracter urgent întrucât nu s-ar aplica imediat, Curtea constată că actul normativ examinat urmează regula prescrisă de art. 78 din Constituție, potrivit căreia o lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. În sensul prorogării datei de intrare în vigoare, art. XII din lege prevede data de 1 ianuarie 2026 pentru intrarea în vigoare a dispozițiilor art. I pct. 16, 19 și 20, art. II-IV și a art. VI, și a datei de 1 octombrie 2025 pentru dispozițiile art. I pct. 1 și 3, în timp ce prevederile art. I pct. 8 și 12 urmează să intre în vigoare la 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Curtea reține că indicarea în situațiile menționate a unor date ulterioare de intrare în vigoare a fost necesară în mod rațional, din considerente de bună și predictibilă aplicare a legii, normele vizate reglementând diferite situații referitoare, de exemplu, la aplicarea unor noi reguli pentru numirea în funcție și încheierea unor contracte de management sau de administrare (de către managerul de spital, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical, directorul general interimar sau directorul general), deschiderea unor cabinete medicale, decontarea unor servicii medicale sau acordarea noilor pachete de servicii medicale - toate aceste aspecte necesitând fie timp fizic de elaborare și implementare a unor norme metodologice sau de realizare a unor investiții, fie implică o anumită abordare anuală din partea statului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 97). ... 78. Având în vedere că astfel este asigurată condiția de predictibilitate a legii criticate, Curtea nu poate reține nici criticile privind (c) încălcarea principiului securității juridice și al așteptării legitime, tocmai aceste principii impunând legiuitorului să introducă în mod gradual modificările normative care necesită o anumită perioadă de adaptare. ... 79. Pentru motivele mai sus arătate, Curtea conchide că legea criticată a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 114 din Constituție și a jurisprudenței sale în materie. Pentru aceleași motive, Curtea nu poate reține nici criticile potrivit cărora pentru adoptarea acestei legi Guvernul a recurs în mod abuziv și arbitrar la procedura angajării răspunderii, erodând rolul de legiuitor suveran rezervat Parlamentului, conform art. 61 din Constituție. ... ... (2.2) Analiza criticilor de neconstituționalitate intrinsecă (2.2.1) Critica privind art. I pct. 4 din lege raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție 80. Dispozițiile art. I pct. 4 din legea criticată modifică alin. (1^1) al art. 165 din Legea nr. 95/2006 în sensul că reglementează beneficiul de integrare clinică în unități medicale din subordinea unor instituții sau autorități publice, în spitalele și ambulatoriile universitare aflate în subordinea instituțiilor de învățământ superior acreditate care au în structură facultăți de medicină, medicină dentară/stomatologie sau farmacie, precum și în spitale și cabinete private a personalului didactic medico-farmaceutic încadrat pe perioadă nedeterminată din instituțiile de învățământ superior acreditate care au în structură facultăți de medicină, medicină dentară/stomatologie sau farmacie acreditate sau programe de studii universitare în domeniul Sănătate, precum și a medicilor și farmaciștilor specialiști/primari care au calitatea de asistenți universitari pe perioadă determinată, cât timp dețin această calitate. Aceste dispoziții sunt considerate ca fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece ar crea un regim discriminatoriu față de ceilalți medici și farmaciști, care, deși fac parte din categoria personalului medical, nu beneficiază de aceeași posibilitate a integrării clinice în aceleași condiții. ... 81. Curtea reține că aceste critici nu sunt întemeiate, deoarece autorii sesizării compară două subiecte de drept care nu se află în aceeași situație pentru a putea beneficia de același tratament juridic. Or, principiul egalității și al nediscriminării impune, în egală măsură, atât condiții egale la situații egale sau comparabile, cât și tratament diferit pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv și rațional. ... 82. În cazul beneficiului de integrare clinică, diferența dintre cele două subiecte de drept invocate, deși ambele fac parte din categoria personalului medical sau farmaceutic, constă într-o calitate suplimentară pe care unii medici/farmaciști o au, și anume cea de cadru didactic (pe perioadă nedeterminată) sau asistent universitar (pe perioadă determinată) încadrat la instituțiile de învățământ superior acreditate care au în structură facultăți de medicină, medicină dentară/stomatologie sau farmacie acreditate sau programe de studii universitare în domeniul Sănătate. Acordarea beneficiului integrării clinice doar personalului medical cu dublă calificare - medicală și academică - este justificată de necesitatea asigurării creșterii calității actului medical în unitățile spitalicești de stat, universitare și private, pe de o parte, dar și de necesitatea continuării asigurării unei componente didactice a actului medical și în activitatea practică, de care au nevoie medicii rezidenți și medicii tineri din spitale. Integrarea acestei dimensiuni - a profesoratului în spital - nu poate avea decât consecințe pozitive pentru formarea unui corp medical specializat și profesionist, astfel asigurându-se pe termen lung creșterea calității serviciilor medicale de care pot beneficia pacienții. Prin urmare, măsura preconizată nu constituie o discriminare, deoarece tratamentul juridic diferit este aplicabil unor persoane aflate în condiții diferite în mod obiectiv și se justifică prin necesitatea valorificării aptitudinilor cadrelor medicale cu statut universitar inclusiv în mediul spitalicesc sau ambulatoriu. De altfel, norma analizată nu are un caracter de noutate, art. 165 alin. (1^1) din Legea nr. 95/2006 cuprinzând în prezent o soluție legislativă de principiu asemănătoare, promovată cu scopul de a se asigura învățământul și cercetarea științifică medicală în spitale. ... 83. Pe de altă parte, critica autorilor sesizării, potrivit căreia beneficiarii integrării clinice ocupă fără concurs posturile din unitățile medicale publice, este contrazisă chiar de art. I pct. 4 din legea analizată, care dispune că „în cadrul unităților și instituțiilor publice, posturile destinate integrării clinice se ocupă prin concurs sau examen, după caz“, pe baza unei metodologii aprobate în acest sens prin ordin al ministrului sănătății. În ce privește integrarea clinică în mediul privat, modalitatea de ocupare a posturilor nu constituie obiectul de reglementare al legii criticate. ... ... (2.2.2) Critica privind art. I pct. 8 și 11 din lege raportată la art. 120 alin. (1) din Constituție 84. Dispozițiile art. I pct. 8 și 11 din lege, prin care sunt modificate art. 176 alin. (4) și, respectiv, art. 181 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, sunt criticate din perspectiva încălcării principiului constituțional al autonomiei și al descentralizării, consacrat de art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât ar opera un transfer de competență decizională cu privire la stabilirea indicatorilor/criteriilor de performanță profesională în cazul managerului spitalului și al membrilor comitetului director, dinspre autoritățile publice locale către ministrul sănătății. ... 85. Curtea reține că, potrivit dispozițiilor în vigoare ale art. 176 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, evaluarea managerului spitalului este efectuată în prezent pe baza criteriilor de performanță generale prevăzute prin ordin al ministrului sănătății, precum și pe baza criteriilor specifice și a ponderilor prevăzute și aprobate prin act administrativ al conducătorilor instituțiilor sau autorităților publice în subordinea cărora se află spitalul sau prin hotărârea senatului universității de medicină și farmacie, după caz. Dispozițiile în vigoare ale art. 181 alin. (5) din aceeași lege precizează că membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs încheie cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 4 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați. Noile soluții legislative introduse prin art. I pct. 8 și 11 din legea criticată prevăd că, în ambele cazuri, criteriile/indicatorii de performanță aplicabili atât managerului de spital la evaluare, cât și membrilor comitetului director la încheierea contractului de administrare sunt exclusiv cei stabiliți prin ordin al ministrului sănătății, ceilalți actori de la nivel local/teritorial implicați până acum în stabilirea acestora având doar posibilitatea să înainteze în acest sens propuneri ministrului sănătății. ... 86. Curtea reține că stabilirea prin ordin al ministrului sănătății a criteriilor/indicatorilor de performanță aplicabili tuturor contractelor de management și de administrare a spitalelor publice din teritoriul național reprezintă doar un aspect centralizat de organizare și funcționare unitară a spitalelor, pe aceleași criterii, care ține de exercițiul specific funcției de ministru al sănătății și nu are legătură cu activitatea specifică de organizare administrativă locală, astfel că art. 120 alin. (1) din Constituție nu este incident. Principiile descentralizării și deconcentrării serviciilor publice nu presupun și o autonomie de legiferare a autorităților deliberative locale asupra managementului serviciilor publice care vizează domenii de interes național și chiar strategic, cum sunt sănătatea și educația (învățământul), chiar dacă acestea se desfășoară, evident, prin unități publice organizate la nivel local. ... ... (2.2.3) Critica privind art. I pct. 17 raportată la art. 1 alin. (5) , art. 16 alin. (1) , art. 34 alin. (1) și (2) , art. 120 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție 87. Dispozițiile art. I pct. 17 din legea examinată, prin care se modifică raportul dintre plata per capita și plata pe serviciu medical de la 35%-65% în prezent, la 25%-75% în 2026 și 20%-80% începând cu anul 2027, sunt considerate a fi discriminatorii și impredictibile, deoarece afectează la nivel rural accesul pacienților la servicii medicale și stabilitatea financiară a cabinetelor medicale, autonomia profesiilor medicale, precum și mediul concurențial, restrângând totodată și marja de apreciere pe care o deține CNAS în stabilirea politicii de finanțare a serviciilor medicale. ... 88. Curtea consideră că aceste critici sunt neîntemeiate. Susținerile privind un eventual efect discriminatoriu asupra pacienților și medicilor din mediul rural, precum și cele care vizează presupusa distorsionare a mediului concurențial au un caracter pur speculativ și nu pot avea valențele unor reale critici cu relevanță constituțională (a se vedea în acest sens Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragraful 129). Dincolo de aceasta, proporția anuală de distribuire a fondului destinat finanțării serviciilor medicale între plata per capita și plata pe serviciu medical reprezintă o chestiune de administrare a bugetului public național, și nicidecum de apreciere a CNAS, care nu poate decât să prezinte Guvernului/ministrului sănătății informații relevante și propuneri în acest sens. Totodată, nu se poate susține nici încălcarea principiului securității juridice și al previzibilității normei, deoarece noile dispoziții urmează să fie aplicate pentru anii următori, respectiv 2026 și începând cu anul 2027, iar studiul de impact nu reprezintă o condiție de constituționalitate a unei reglementări. ... ... (2.2.4) Critica privind art. I pct. 24 raportată la art. 1 alin. (5) și art. 34 alin. (1) și (2) din Constituție 89. Autorii sesizării susțin că dispozițiile art. I pct. 24 din legea criticată limitează explicit posibilitatea de a acorda și a deconta în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar la serviciile, recomandările și prescripțiile incluse în pachetele de servicii prevăzute de contractul-cadru, respectiv medicamentele enumerate la art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, fiind astfel exclus accesul pacienților la tratamente și dispozitive moderne, inovative, dar neincluse încă în pachetul standard. ... 90. Față de aceste critici, Curtea amintește că dreptul fundamental la ocrotirea sănătății este garantat cetățenilor de art. 34 alin. (1) din Constituție, sens în care legiuitorul constituant a stabilit în sarcina statului, la alin. (2) și (3) ale aceleiași norme, obligații de mijloace constând în luarea de măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Obligațiile pozitive ale statului pentru ocrotirea sănătății, nominalizate expres în Legea fundamentală, sunt cele privind adoptarea de legi pentru organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei. Așadar, deși este unul dintre cele mai importante drepturi fundamentale, în strânsă conexiune cu dreptul la viață și cu demnitatea umană, dreptul la ocrotirea sănătății nu poate fi absolutizat din perspectiva obligațiilor corelative ce revin statului, date fiind limitările inerente ce intervin în cursul exercitării lui, limitări de natură financiară, în special. Statul, în funcție de nivelul economiei naționale și resursele bugetare de la un moment dat, este singurul în măsură să decidă sfera serviciilor, investigațiilor, medicamentelor sau tratamentelor medicale care pot beneficia de finanțare integrală sau parțială. Obligatoriu este ca, în aceste fluctuații economico-legislative, să fie menținut un pachet de bază al serviciilor medicale, accesibil tuturor persoanelor asigurate în sistemul public de sănătate, precum și anumite servicii medicale de urgență pentru persoanele vulnerabile. Redimensionarea sferei serviciilor medicale supuse decontării prin norma criticată în prezenta cauză nu poate echivala cu încălcarea dreptului la ocrotirea sănătății, acesta nefiind nicidecum abolit, ci fiind în continuare exercitat în raport cu noile condiții legale, care au în vedere actualele posibilități de decontare pe care le poate susține bugetul național. Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată această critică. ... ... (2.2.5) Critica privind art. II pct. 1 și 3 raportată la art. 1 alin. (5) , art. 16 alin. (1) și art. 34 alin. (1) și (2) din Constituție 91. Dispozițiile art. II pct. 1 și 3 din legea criticată sunt considerate neconstituționale deoarece reduc doar la anumite boli afecțiunile medicale care beneficiază de decontarea integrală a serviciilor medicale acordate în regim de spitalizare de zi (pct. 1) și, respectiv, elimină bolile oncologice din sfera acelor boli care beneficiau de decontarea investigațiilor paraclinice de înaltă performanță, iar cele enumerate expres nu pot beneficia decât de o singură astfel de investigație decontată într-un an (pct. 3). ... 92. Curtea reține că art. II pct. 1 din legea analizată modifică art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022 și astfel se stabilește acordarea serviciilor medicale de spitalizare în regim de spitalizare de zi pentru următoarele categorii de persoane: a) pacienți înscriși în programele naționale de sănătate, pentru afecțiunea pentru care sunt înscriși în program; b) pacienții diagnosticați cu tuberculoză sau HIV/SIDA; c) persoane asigurate diagnosticate cu afecțiune oncologică; d) persoane asigurate și persoane care nu pot face dovada calității de asigurat, cu suspiciune de afecțiune oncologică, în vederea diagnosticării afecțiunii oncologice. Cu privire la aceste categorii de pacienți, sumele rezultate cu spitalizarea în regim de zi se decontează la nivelul realizat, prin acte adiționale de suplimentare a sumelor contractate, după încheierea lunii în care serviciile au fost acordate, dacă a fost depășit nivelul contractat. Pentru alte servicii medicale spitalicești acordate în regim de spitalizare de zi, decontarea se realizează în limita valorii contractate de respectivele unități sanitare pentru servicii de spitalizare de zi. În redactarea în vigoare a art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022, nu există o enumerare a anumitor boli sau categorii de pacienți care beneficiază de această decontare, aceasta fiind prevăzută cu titlu general. ... 93. În ceea ce privește art. II pct. 3 din legea criticată, acesta completează art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022, text care, în prezent, cuprinde 4 alineate și reglementează modalitatea de decontare a investigațiilor paraclinice efectuate în regim ambulatoriu de pacienții diagnosticați cu boli oncologice, diabet zaharat, afecțiuni rare, boli cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boli neurologice, boală cronică renală. Noile dispoziții introduse de art. II pct. 3 din legea criticată completează art. IX al ordonanței mai sus menționate cu două noi alineate prin care reglementează, la alin. (4) , regimul de decontare a investigațiilor paraclinice de înaltă performanță și de medicină nucleară efectuate în regim ambulatoriu pacienților diagnosticați cu diabet zaharat, afecțiuni rare, boli cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boli neurologice sau boală cronică renală, iar la alin. (5) se introduce precizarea că, pentru fiecare persoană având bolile de mai sus, se decontează o singură astfel de investigație într-un an calendaristic. ... 94. În acest context normativ care vizează modificarea art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022, Curtea reține că prin dispozițiile art. II pct. 2 din legea criticată se preconizează și modificarea alin. (1) al aceluiași art. IX din aceeași ordonanță de urgență, astfel că, în noua sa configurație, dispozițiile art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2022 ar urma să aibă următorul conținut normativ: (1) Pentru investigațiile paraclinice efectuate în regim ambulatoriu, potrivit ghidurilor de practică medicală, prevăzute de Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, necesare monitorizării pacienților diagnosticați cu boli oncologice, sumele contractate cu casele de asigurări de sănătate se suplimentează după încheierea lunii în care au fost acordate investigațiile paraclinice, prin acte adiționale. (1^1) Plata investigațiilor paraclinice efectuate în regim ambulatoriu, potrivit ghidurilor de practică medicală, avizate de Ministerul Sănătății, necesare monitorizării pacienților diagnosticați cu boli oncologice, se realizează din sumele alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, destinate implementării Planului național de prevenire și combatere a cancerului, aprobat prin Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea și combaterea cancerului, cu modificările și completările ulterioare. ... (2) Efectuarea investigațiilor paraclinice necesare pacienților, în vederea monitorizării afecțiunilor prevăzute la alin. (1) , se realizează de către furnizorii de servicii medicale paraclinice, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data solicitării acestora. (3) Pentru investigațiile paraclinice prevăzute la alin. (1) furnizorii de servicii medicale paraclinice țin evidențe distincte. (4) Pentru investigațiile paraclinice de înaltă performanță și de medicină nucleară efectuate în regim ambulatoriu, potrivit ghidurilor de practică medicală, necesare monitorizării pacienților diagnosticați cu diabet zaharat, afecțiuni rare, boli cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boli neurologice sau boală cronică renală, sumele contractate cu casele de asigurări de sănătate se suplimentează după încheierea lunii în care au fost acordate investigațiile paraclinice, prin acte adiționale. (5) Pentru fiecare persoană asigurată diagnosticată cu diabet zaharat, afecțiuni rare, boli cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boli neurologice sau boală cronică renală, se decontează, în cadrul monitorizării conform dispozițiilor alin. (4) , o singură investigație de înaltă performanță sau de medicină nucleară, într-un an calendaristic, dintre cele prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază. Aceste persoane pot beneficia, pentru afecțiunea de bază sau pentru alte afecțiuni intercurente, de investigații de înaltă performanță sau de medicină nucleară, în condițiile prevăzute în același pachet de servicii.“ ... ... ... ...