Decizia CCR nr. 397/2025Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin dispozițiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, este reconfigurată modalitatea de stabilire a cuantumului cauțiunii în materia atribuirii contractelor de achiziție publică atunci când persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante sesizează Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului autorității contractante și obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere ori pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim. Astfel, raportat la normele criticate, în termen de maximum 5 zile de la data sesizării Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, se depune o cauțiune de 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este mai mică, egală cu sau mai mare decât pragurile valorice de referință stabilite prin legislația specifică achizițiilor publice (Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016, toate cu modificările și completările ulterioare), suma fiind limitată la un plafon maxim, după caz, în funcție de etapa în care se află procedura, respectiv atât pentru contestațiile depuse în etapa de până la data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/proiectelor, cât și pentru contestațiile depuse în etapa de după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/proiectelor. ...