Decizia CCR nr. 397/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sintagma „trebuie să constituie o cauțiune“ se interpretează în sensul că, în situația formulării unei contestații, operatorului economic îi este impusă constituirea unei cauțiuni pentru fiecare procedură de atribuire a contractelor de achiziție publică la care participă, nefiind suficientă depunerea cauțiunii pe seama și la dispoziția Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Se menționează că apar dificultăți pentru operatorii economici ce participă la mai multe proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică și care trebuie să constituie cauțiunea în discuție pentru fiecare contestație, aspect justificat și legitim, dar care nu este proporțional cu scopul urmărit. Se învederează că, astfel cum a reținut instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, rolul cauțiunii este acela de a garanta, pe de o parte, buna-credință a contestatorului, iar, pe de altă parte, repararea eventualului prejudiciu al autorității contractante (Decizia Curții Constituționale nr. 501 din 17 septembrie 2019) și, prin urmare, scopul acesteia este ca, în ipoteza în care se va dovedi că a existat rea-credință în formularea contestației și că a existat un prejudiciu creat autorității contractante, să existe sumele indisponibilizate cu titlu de cauțiune. Or, în cauză, acest scop este deja atins prin simpla constituire a cauțiunii într-o altă procedură și prin indisponibilizarea unor sume pe seama și la dispoziția Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, sume ce dobândesc o destinație specifică, astfel cum prevede art. 1.057 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016. ...