Decizia CCR nr. 397/2025Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile constituționale care consacră accesul liber la justiție. Prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Obiectivele urmărite de legiuitor prin adoptarea măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim, instituirea obligației de consemnare a cauțiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziția sa. Simpla depunere a recipisei de consemnare a cauțiunii constituite anterior pentru alt dosar, având ca obiect o altă contestație, formulată în contradictoriu cu altă autoritate contractantă, în cadrul altei proceduri de atribuire, nu conduce la îndeplinirea scopului pentru care a fost introdusă obligativitatea constituirii acestei cauțiuni, respectiv acela de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui comportament necorespunzător al contestatarilor, și nu dă posibilitatea fiecărei autorități contractante din fiecare dosar să se îndestuleze din suma plătită cu titlu de cauțiune, în cazul în care îi este cauzat un prejudiciu prin exercitarea abuzivă a dreptului de a formula contestație. ...