Decizia CCR nr. 173/2025Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât: (i) legiuitorul a prevăzut obligația consemnării cauțiunii în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor în mod distinct, în funcție de cele două mari etape ale procedurii de achiziție publică, având în vedere și rezultatul parcurgerii acestora, în condițiile în care în cea de-a doua etapă (respectiv etapa de după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/ proiectelor) se poate contesta rezultatul procedurii de atribuire, ulterior finalizării procedurii de evaluare a ofertelor și desemnării ofertelor admisibile și/sau câștigătoare, astfel încât riscul producerii unui eventual prejudiciu în dauna autorității publice este evaluat în mod diferit în funcție de valoarea procedurii, etapele parcurse, posibilitatea alocării fondurilor necesare contractului într-un anumit termen-limită etc., aspecte obiective care determină și diferența de tratament juridic sub aspectul cuantumului cauțiunii fixate de legiuitor; (ii) stabilirea cauțiunii în funcție de valoarea fiecărui lot nu poate fi apreciată, în toate cazurile, ca fiind contrară dispozițiilor constituționale, având în vedere că autoritatea contractantă stabilește valoarea distinctă a fiecărui lot, în funcție de obiectul fiecărei proceduri de achiziție și de propriile nevoi, existând posibilitatea ca, anterior depunerii ofertelor în termenul prevăzut de lege, orice potențial candidat să conteste modalitatea în care a fost declanșată procedura de achiziție pentru a critica o pretinsă divizare formală în mai multe loturi, astfel încât să fie evitată concurența liberă, aspect care însă este apreciat de către fiecare posibil ofertant; (iii) persoanele participante la procedurile în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau a instanței de contencios administrativ și fiscal pot invoca eventuale situații de dificultate financiară sau stabilirea cauțiunii în funcție de alte posibilități prevăzute de dreptul comun, existând și posibilitatea efectivă a contestatorilor de a solicita restituirea cauțiunilor consemnate în condițiile prevăzute expres de lege; (iv) o astfel de obligație este justificată în mod obiectiv și respectă scopul legiuitorului în această materie, în condițiile în care cuantumul cauțiunii nu este unul disproporționat față de valoarea procedurii de achiziție, aspect relevat, de altfel, în mod constant atât în cadrul jurisprudenței Curții Constituționale, cât și a Curții de Justiție a Uniunii Europene; (v) nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității legii civile în condițiile în care noile dispoziții procedurale sunt clare și previzibile, fiind, în esență, o aplicare a dreptului comun procedural în această materie, respectiv a art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă, noile norme de procedură nefiind aplicabile, sub aspect substanțial, procedurii administrative de achiziție publică declanșate anterior intrării în vigoare a legii noi, ci doar procedurilor administrativ-jurisdicționale sau jurisdicționale începute ulterior intrării în vigoare a acestei noi legi de procedură. ...