Decizia CCR nr. 173/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că (i) dispozițiile art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, sunt neconstituționale prin raportare la art. 53 din Constituție, deoarece: instituie obligația contestatorului de a depune o cauțiune sub sancțiunea respingerii contestației, însă cauțiunea este stabilită prin raportare la valoarea fiecărui lot, cu o limită maximă separată pentru fiecare lot, în funcție de etapa în care se găsește procedura, împărțire care se face pe baze cantitative sau calitative; stabilesc unele plafoane maxime diferite, în funcție de etapa în care se formulează contestația - înainte sau după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/ proiectelor; distincția sau diferența antereferită nu se justifică obiectiv, dată fiind etapa procedurii în care este formulată contestația de către operatorii economici care deja au depus ofertele și care ar face dovada capacității financiare, nefiind atins scopul urmărit de legiuitor, de a evita formularea unor contestații cu rea-credință; măsura nu este proporțională cu situația care a determinat-o, din moment ce nu există riscuri mai mari în etapa după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ ofertelor/proiectelor, care ar putea fi evitate prin condiția depunerii cauțiunii mai mari; sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează și se aplică și în cazul atribuirii contractelor de achiziție publică și a acordurilor-cadru pe loturi, pe baze cantitative, context în care se ajunge ca plafonul maxim al cauțiunii să fie stabilit artificial la o sumă exorbitantă egală cu plafonul maxim stabilit de lege, înmulțit cu numărul de loturi; în măsura în care acestea se aplică și pentru contestațiile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență antereferite; (ii) prevederile art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 dispun ultraactivitatea legii vechi pentru contestațiile, procesele și cererile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență în discuție, acestea continuând să se soluționeze potrivit procedurii prevăzute de legislația în vigoare la data la care au fost începute, iar, în măsura în care se interpretează că dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, se aplică și contestațiilor formulate în proceduri de achiziție începute anterior datei intrării în vigoare a ordonanței de urgență în discuție, acestea sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție; procedura de atribuire trebuie să fie privită ca un întreg compus atât din procedura administrativă, cât și din procedura administrativ-jurisdicțională și jurisdicțională, astfel că situația juridică creată sub imperiul legii vechi constă în raporturi create între autoritatea contractantă și operatorii economici care au depus ofertele, fiind guvernate de legea veche, inclusiv sub aspectul drepturilor ofertanților de a formula contestații împotriva unui act al autorității contractante. În contextul criticilor de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate. ...