Decizia CCR nr. 394/2025Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească susține că a fost sesizată cu un raport juridic de drept administrativ, reglementat prin norma specială reprezentată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, care, pentru identificarea instanței competente, face trimitere la prevederile normei generale, reprezentate de Legea nr. 554/2004. Astfel, în aplicarea art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, instanța competentă din punct de vedere material, în cazul de față, este tribunalul, prin aplicarea art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004. Identificarea instanței competente din punct de vedere teritorial se realizează, în temeiul art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, prin aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Astfel cum rezultă din textul criticat, legiuitorul a imaginat și reglementat două ipoteze: 1) cea în care reclamant este persoana fizică sau juridică de drept privat (ipoteză în care - astfel cum rezultă din Legea nr. 554/2004 privită în ansamblu - pârât este autoritatea publică); 2) cea în care reclamant este autoritatea publică, instituție publică sau asimilată acestora [ipoteză în care - astfel cum rezultă din Legea nr. 554/2004 privită în ansamblu - pârâtul este cel care se poate identifica prin aplicarea art. 1 alin. (5) , (6) , (8) și art. 3 din Legea nr. 554/2004]. ...