Decizia CCR nr. 394/2025Punctul 9

9. Instanța judecătorească - autoare a excepției de neconstituționalitate - arată că raportul juridic de contencios administrativ reglementat de norma specială a art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 are ca părți reclamantul - beneficiarul, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, care poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, și pârâtul - autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene. Or, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres și ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, ci reglementează doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritatea publică, instituția publică sau asimilată acestora. Așadar, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, normă generală cu vocație de aplicare în identificarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze acțiunea în contencios administrativ întemeiată pe prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, sunt văduvite de claritatea, precizia și previzibilitatea așteptate de la norma legală pentru ca aceasta să corespundă exigențelor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Or, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. ...