Decizia ÎCCJ nr. 1/2020 (HP)Paragraful 11

Cu privire la sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile susține că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate referitoare la noutate, dificultatea chestiunii de drept și nestatuarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care invocă Decizia nr. 2 din 19 februarie 2018, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 5 iunie 2018, prin care s-a stabilit că existența unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra acelorași bunuri a devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asigurătorii prin procesul penal și nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra acelorași bunuri. Apreciază că pot fi preluate prin analogie considerentele acestei decizii și că, în jurisprudența de unificare a instanței supreme, s-a decis că nu este îndeplinită condiția noutății și nestatuării de către Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când, printr-o decizie de unificare anterioară, care poate fi preluată prin analogie, s-a statuat asupra problemei de drept în discuție. În acest sens a invocat deciziile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82 din 20 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 23 februarie 2018, și nr. 15 din 8 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 29 mai 2019. De asemenea a susținut că nu există nicio dificultate în interpretarea dispozițiilor legale în discuție, astfel încât, în principal, a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării.