Decizia CCR nr. 326/2025Punctul 21

21. Cât privește invocarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit căruia infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, Curtea reține că în cauză nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele statuate prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, în sensul că norma constituțională menționată interzice ca latura obiectivă a normei de incriminare să fie reglementată pro parte printr-o lege organică și pro parte printr-o lege ordinară. Aceasta întrucât în respectiva cauză dispozițiile art. 367 alin. (6) din Codul penal (lege organică), astfel cum erau preconizate prin art. I pct. 62 din legea supusă controlului a priori de constituționalitate, defineau noțiunea de infracțiune gravă prin utilizarea expresă a unei norme de trimitere din Codul de procedură penală (lege ordinară). Or, în prezenta speță, dispozițiile de lege criticate definesc în mod unitar și deplin infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a se complini cu vreo normă de trimitere. Faptul că o serie de legi diferite, inclusiv sub aspectul rangului lor în ierarhia actelor normative, definesc în concret variate categorii de informații care, reunite, alcătuiesc categoria generică a informațiilor ce nu sunt destinate publicității nu este de natură să influențeze caracterul organic al normei cuprinse în art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată, și prin raportare la aceste critici. ...