Decizia ÎCCJ nr. 1/2020 (HP)Punctul X

X. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Cu Adresa nr. 2.603/C/2.968/III-5/2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară, Serviciul judiciar penal a înaintat concluziile formulate de procurorul general asupra chestiunii de drept a cărei dezlegare s-a solicitat, comunicând totodată că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind această chestiune de drept. În concluziile formulate în scris și susținute oral, procurorul general a solicitat respingerea ca inadmisibilă a sesizării pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. În esență, s-a susținut că problema de drept a cărei dezlegare se solicită a primit o rezolvare anterioară prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Dosarul nr. 2.691/1/2018, prin care s-a statuat că fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal. Totodată, s-a susținut că legea procesual penală, prin dispozițiile art. 29-34 din Codul de procedură penală, reglementează expres și limitativ participanții în procesul penal. Aceștia sunt: organele judiciare, avocatul, inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul, persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale. Acestea sunt singurele persoane care au vocația de a participa în procesul penal. Prin urmare, în lipsa suportului legal, persoana care sesizează organul judiciar prin denunț nu va participa la procesul penal în temeiul calității de denunțător, ci în virtutea calității sale de persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Altfel spus, persoana care sesizează organul judiciar prin denunț va participa la procesul penal pe care l-a declanșat în calitatea procesuală de martor. Eventualul beneficiu din perspectiva tragerii la răspundere penală pe care denunțătorul îl poate avea nu se repercutează în niciun mod asupra calității procesuale în care acesta participă la procesul penal, ci are consecințe exclusiv asupra valorii probante a declarației sale, supusă, ca oricare altă probă, liberei aprecieri a organului judiciar. În consecință, dată fiind calitatea procesuală în care denunțătorul participă în procesul penal, având în vedere și Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Dosarul nr. 2.691/1/2018, s-a susținut că martorul denunțător, beneficiar al cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi doar subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 alin. (1) din Codul penal, nu și al celei de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal. ...