Decizia ÎCCJ nr. 1/2020 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere ale procurorului și inculpatei cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât problema de drept nu este una veritabilă ce ar avea nevoie de dezlegare din partea instanței supreme. În esență, procurorul a susținut că nu există chestiuni de practică neunitară în materie, în acest sens invocând jurisprudența Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu mențiunea că este în concordanță cu deciziile Curții Constituționale nr. 63 din 22 ianuarie 2019 și nr. 59 din 22 ianuarie 2019. Atâta vreme cât soluția audierii denunțătorului în calitate de martor nu încalcă dispozițiile legale în vigoare, nu există niciun impediment pentru ca acesta, audiat în calitate de martor, să nu poată fi subiect al infracțiunii de mărturie mincinoasă. A apreciat că nu se impune a fi formulate concluzii pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului, în considerarea Deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În ce privește Decizia nr. 10 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocată de instanță, s-a susținut că nu este aplicabilă întru totul și că motivarea acestei hotărâri nu poate fi extinsă la prezenta cauză, deoarece situația premisă ce a stat la baza pronunțării acestei decizii este distinctă de situația de fapt ce a generat trimiterea în judecată a inculpatei D.V. În cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 10 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fapta de mărturie mincinoasă reținută în sarcina inculpatului a fost generată de aspectele relatate inițial de către acesta în calitate de inculpat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, aspecte pe care ulterior, audiat în calitate de martor în cauza disjunsă în care erau cercetați alți participanți la comiterea infracțiunii de tâlhărie, le-a nuanțat sub aspectul participării acelor persoane la săvârșirea faptei. Or, inculpata D.V. este trimisă în judecată pentru o faptă de mărturie mincinoasă generată de o depoziție anterioară de martor dată în cursul urmăririi penale în Cauza nr. 81/P/2015, pe care aceasta a retractat-o cu ocazia celei de-a doua depoziții de martor, în fața instanței de judecată, în beneficiul inculpaților B.C.C. și S.A. Avocatul inculpatei D.V. a apreciat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită excedează prevederilor art. 475 din Codul de procedură penală și că mai potrivită ar fi o cerere de lămurire a aplicării deciziilor nr. 1 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, și nr. 10 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care ar fi incidente în speță. ...