Decizia CCR nr. 343/2025Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se arată că în cuprinsul legii criticate a fost introdus și adoptat la Camera Deputaților, Cameră decizională, un amendament care vizează instituirea unui nou beneficiar al anulării obligațiilor fiscale. Astfel, sumele achitate de Institutul Teologic Baptist din București, în perioada 2011-2016, în contul Casei de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România sunt considerate obligații achitate potrivit legii în sens de „obligații fiscale reprezentând contribuții de asigurări sociale achitate în numele angajaților“. Conform motivării amendamentului, astfel cum este acesta redat în Raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, noul text legislativ reprezintă o soluție de anulare a rezultatului unui control fiscal întreprins de Administrația fiscală a Sectorului 1 la Institutul Teologic Baptist din București, în anul 2017. Ca modalitate de punere în executare a acestor dispoziții, legea dispune și emiterea de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a unei decizii de anulare a plății către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligațiilor anterior menționate, inclusiv a dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente, precum și obligația de comunicare a acestei decizii către Institutul Teologic Baptist din București până cel mai târziu la data de 20 decembrie 2024. Se consideră că legea criticată are caracter individual, fiind concepută să impună dispoziții pentru un singur caz, determinat concret, intuitu personae. Astfel, instituind prin lege acordarea acestor facilități fiscale, respectiv anularea de către ANAF a plății către bugetul asigurărilor sociale de stat a obligațiilor anterior menționate, inclusiv a dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente, Parlamentul a nesocotit dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție în componenta sa referitoare la separația puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ține de competența de reglementare a autorităților administrației publice centrale, respectiv organizarea activității ANAF, viciu de natură să antreneze neconstituționalitatea legii în ansamblul său. În acest sens este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014 sau Decizia nr. 249 din 19 aprilie 2018). ...