Decizia CCR nr. 322/2025Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, invocată de Monica Sin și Marius Virgil Decuseară, se susține că textul legal anterior menționat nu îi oferă judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să dispună încetarea procesului penal, ci doar să restituie cauza la procuror sau să dispună judecarea pe fond a dosarului. Astfel, dacă intervine unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, așa cum este prescripția - pe care autorii excepției o consideră incidentă în cauza dedusă judecății -, judecătorul de cameră preliminară nu va putea să dea o soluție de stingere a acțiunii penale, ci va dispune continuarea procesului penal, ceea ce afectează inculpatul în planul drepturilor sale procesuale, dar și cu privire la imaginea sa publică. De altfel, judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune stingerea acțiunii penale în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, ajungându-se la situații absurde, cum ar fi sesizarea instanței de judecată chiar și în cazul decesului inculpatului. Prin urmare, consideră că dispozițiile art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) și (2) , art. 20, art. 21 alin. (3) , art. 24 și art. 132 alin. (1) , precum și celor ale art. 6 din Convenție. ...