Decizia CCR nr. 352/2025Punctul 17

17. Din perspectiva art. 135 alin. (2) lit. b) , c) și d) din Constituție există o legătură de necontestat între obligațiile constituționale ale statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național, pe de o parte, și dreptul de proprietate publică și privată al statului, pe de altă parte. Drepturile consacrate prin Constituție nu au o existență abstractă, acestea exercitându-se în corelare și coroborare cu celelalte prevederi constituționale. Această interdependență funcțională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât și conținutul material concret al acestora. Prin urmare, dreptul de proprietate publică și privată al statului trebuie exercitat în acord cu principiile constituționale de bază care călăuzesc însăși existența statului, între care se află și principiul protejării intereselor naționale în activitatea economică. Mai mult, acțiunea statului în concordanță cu interesul național se constituie într-o garanție a cetățenilor referitoare la protecția propriilor drepturi și libertăți. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 sau Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014) ce a vizat dreptul de proprietate privată prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție. În aceste condiții, legiuitorul avea obligația să reglementeze criterii și obiective clare de natură să ofere garanții suficiente cu privire la rezultatele urmărite, cu atât mai mult cu cât nu este prevăzută o contraprestație din partea universității. Deși la art. 4 și 5 din legea criticată se prevede că înstrăinarea terenurilor prevăzute la art. 2 este interzisă și se sancționează potrivit legislației în vigoare, iar în situația încălcării prevederilor art. 4, bunurile prevăzute la art. 2 trec de drept în proprietatea publică a statului, aceste reglementări vizează păstrarea în patrimoniul universității a bunurilor primite și nu reprezintă nicidecum garanții pentru aducerea la îndeplinire a finalității urmărite, prin diminuarea proprietății statului cu o suprafață de teren de 501,4208 ha plus 44,3154 ha. Interdicția de înstrăinare a bunurilor nu este de natură să garanteze că aceste terenuri vor fi folosite exclusiv pentru activitatea de învățământ superior și dual. ...