Decizia ÎCCJ nr. 26/2019 (RIL)Punctul V

V. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție 13. Prin recursul în interesul legii pe care l-a promovat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, sintetizând ansamblul dispozițiilor legale incidente, mecanismul de colaborare dintre finanțator - instituție de credit și Fond se prezintă în felul următor: – Banca adresează Fondului solicitarea de garantare (posibil sub forma „Notificare de includere în plafon“) împreună cu o serie de documente. ... – Fondul analizează cererea și comunică băncii decizia sa. ... – Dacă Fondul aprobă garantarea (posibil sub forma „Confirmarea notificării de includere în plafon“), trimite băncii contractul de garantare, contractul de fideiusiune [acesta fiind încheiat de Fond cu administratorii/asociații/acționarii beneficiarului care dețin cel puțin 50% din părțile sociale/acțiunile acestuia sau cu întreprinzătorul persoană fizică autorizată ce desfășoară activități economice în mod independent, conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2013 și art. 8 alin. (3) dinHotărârea Guvernului nr. 936/2013] și contractul de constituire a ipotecii mobiliare. ... – La producerea riscului garantat (neplata parțială sau integrală a creditului principal de către beneficiarul programului) banca depune la Fond cererea de plată, însoțită de documentele prevăzute de lege, solicitând executarea garanției emise de Fond. ... – Fondul aprobă/respinge cererea de plată. ... ... 14. Motivele pentru care Fondul poate să respingă cererea de plată a garanției sunt prevăzute în dispozițiile art. 19 alin. (3) dinHotărârea Guvernului nr. 936/2013, respectiv în art. 7.4 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 8/2014 (transmiterea incompletă a documentelor ce însoțesc cererea de plată sau transmiterea acesteia în afara perioadei de valabilitate a garanției etc). – Dacă Fondul aprobă cererea, plata garanției o face Ministerul Finanțelor Publice. ... – Recuperarea sumelor plătite ca urmare a executării garanției se realizează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, aceasta procedând la executarea silită a beneficiarului creditului, în virtutea contractului de garantare, care este titlu executoriu opozabil beneficiarului. ... ... 15. De menționat că dispozițiile legale incidente nu utilizează termenii „Notificare de includere în plafon“/„Confirmare a notificării de includere în plafon“, ci „solicitare de garantare“, respectiv acceptare a solicitării de garantare, prin care se realizează acordul de voință în urma căruia se încheie contractul de garantare, astfel încât problema care se ridică constă, de fapt, în a ști dacă contractul de garantare poate fi invocat drept titlu executoriu în cererile de executare silită pornite de bănci împotriva Fondului pentru plata garanției, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2013 și art. 11 alin. (5) din anexa nr. 1 Ordinul nr. 8/2014, conform cărora contractele de garantare constituie titluri executorii. ... 16. Ministerul Public a apreciat că aceste contracte de garantare nu beneficiază de caracterul executoriu în raporturile dintre băncile finanțatoare și Fond. ... 17. Conform prevederilor art. 638 alin. (1) pct. 4 teza a II-a din Codul de procedură civilă, pentru a fi titlu executoriu, înscrisului sub semnătură privată trebuie să i se recunoască puterea executorie printr-o dispoziție legală expresă. ... 18. Dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2013, precum și cele ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. 1 Ordinul nr. 8/2014, care atribuie contractelor de garantare caracter executoriu, nu privesc relația dintre banca finanțatoare și Fond, deoarece sunt înscrise în capitolul care reglementează procedura de recuperare a garanției prin intermediul executării silite a beneficiarului I.M.M. de către organele fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală. ... 19. Astfel, după efectuarea plății privind executarea garanției de stat de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta informează Fondul cu privire la efectuarea plății, iar Fondul întocmește un înscris, act premergător procedurii de executare silită, prin care se individualizează creanța rezultată din plată. ... 20. Înscrisul se comunică atât debitorului beneficiar al finanțării garantate, cât și organelor competente ale A.N.A.F. ... 21. Acestea din urmă procedează la aplicarea măsurilor de executare silită în conformitate cu Codul de procedură fiscală, pe baza documentelor primite de la Fond. Printre acestea se numără și contractul de garantare, căruia legea îi atribuie în mod expres caracter executoriu, în considerarea naturii de creanță fiscală a sumei de recuperat. ... 22. De altfel, în toate programele guvernamentale în care F.N.G.C.I.M.M. acordă garanții de stat, forța executorie a contractelor de garantare este stipulată în partea care reglementează procedura de recuperare a garanției de către organele fiscale, caracterul executoriu al contractelor de garantare asigurând o mai mare rapiditate și eficiență în procedura executării silite a creanțelor fiscale. ... 23. În concluzie, întrucât caracterul de titlu executoriu al contractului de garantare este prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2013 și ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. 1 Ordinul nr. 8/2014 (acestea fiind norme speciale față de norma generală prevăzută de dispozițiile art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006) doar în raporturile execuționale dintre organele fiscale și debitorul Programului de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici și mijlocii, în procedura de recuperare a creanței reprezentată de plata garanției acordate de Fond instituțiile de credit finanțatoare nu pot invoca în favoarea lor caracterul executoriu al contractului de garantare în cererile de încuviințare a executării silite împotriva Fondului, în cazul refuzului de plată a garanției. ... 24. Prin precizările depuse la 13 august 2019, ca urmare a necesității lămuririi chestiunii privind existența unei practici neunitare raportat la temeiurile juridice invocate și, pe cale de consecință, a admisibilității prezentului recurs în interesul legii în raport cu prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, titularul sesizării a arătat că, pentru a putea promova un recurs în interesul legii de natură să ducă la uniformizarea practicii neunitare în această materie, a fost necesară găsirea în fondul activ al legislației a acelor dispoziții legale care prevăd caracterul de titlu executoriu al convențiilor de garantare încheiate de F.N.G.C.I.M.M., acestea fiind identificate în dispozițiile cuprinse în art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2013 și în art. 11 alin. (5) din anexa nr. 1 Ordinul nr. 8/2014, conform cărora contractele de garantare constituie titluri executorii. ... 25. Faptul că în cuprinsul hotărârilor judecătorești anexate sesizării de recurs în interesul legii nu se fac mențiuni cu privire la incidența acestor articole de lege, ci doar cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor atotcuprinzătoare din art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, potrivit cărora „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii“, nu poate determina inadmisibilitatea recursului în interesul legii. ... 26. La 2 octombrie 2019, titularul sesizării a depus „precizări“ la recursul în interesul legii formulat, arătând că obiectul sesizării îl constituie: „admisibilitatea cererilor de încuviințare a executării silite pornite de instituțiile de credit împotriva Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru I.M.M. prin invocarea ca titlu executoriu a contractelor de garantare, raportat la dispozițiile art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului“. ... ...