Decizia ÎCCJ nr. 27/2019 (RIL)Paragraful 9

Doamna procuror Antonia Constantin a susținut punctul de vedere formulat în scris de Ministerul Public, solicitând admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii de unificare a practicii judiciare. Cu privire la prima problemă de drept ce face obiectul sesizării a apreciat că dispozițiile art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 13/2007), și ale art. 12 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 123/2012), se aplică numai în situația capacităților energetice realizate după data intrării lor în vigoare, iar în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (8) , (9) , art. 19 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 și, respectiv, ale art. 12 alin. (9) , (10) și art. 14 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, proprietarii terenurilor afectate de drepturile de uz și servitute legale prevăzute de aceste acte normative, aferente capacităților energetice realizate anterior intrării lor în vigoare, au, pe temeiul răspunderii civile delictuale, dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin exercitarea acestor drepturi. Referitor la cea de-a doua problemă de drept ce face obiectul recursului în interesul legii a apreciat că dispozițiile art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca persoanele care au titlu de proprietate asupra terenurilor pe care se află rețelele electrice, amplasate anterior intrării în vigoare a acestor legi, să obțină despăgubiri pentru prejudiciile invocate, întrucât aceste terenuri sunt și rămân în proprietatea publică a statului, iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu putea opera fără o prealabilă dezafectare a terenurilor respective din domeniul public.