Decizia ÎCCJ nr. 25/2019 (RIL)Punctul 2

2. Examenul jurisprudențial În urma verificării jurisprudenței la nivel național s-a constatat că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, nu se realizează unitar, unele instanțe considerând că sunt operabile numai termenele generale de prescripție prevăzute în actuala reglementare, în timp ce alte instanțe au considerat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal continuă să producă efecte, dar singurele acte care pot avea ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 2.1. Într-o primă orientare jurisprudențială, minoritară, s-a apreciat că, ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu mai este posibilă potrivit art. 155 alin. (1) din Codul penal, în prezent fiind operabile numai termenele generale de prescripție prevăzute în actuala reglementare. În consecință, instanțele au dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, cu aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, în toate cauzele în care au constatat împlinirea termenelor generale de prescripție a răspunderii penale. În acest sens s-a reținut că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 nu este una interpretativă, ci este o decizie simplă prin care se declară neconstituționalitatea prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, în care se regăsea sediul materiei cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale. Or, în lipsa definirii cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale, instanța este obligată să aplice dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale prevăzute de art. 154 din Codul penal, întrucât nu poate să aplice legea prin analogie sau să suplinească lipsa unei reglementări penale exprese privind cauzele întreruperii prescripției. Chiar dacă în finalul considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 rezultă, cu destul de multă claritate, că prevederile referitoare la cauzele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale din vechiul cod respectă standardul de previzibilitate impus de legea fundamentală, instanței de judecată nu îi este permisă o reformulare a conținutului normei care a făcut obiectul analizei în scopul de a-l face compatibil cu prevederile constituționale, întrucât această reformulare a normei de drept ar presupune o reactivare a unei prevederi din vechea reglementare care a fost abrogată expres prin intrarea în vigoare a noului Codul penal. Mai mult, instanțele de judecată nu au competența de a completa dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, aceasta fiind o prerogativă exclusivă a legiuitorului. În concluzie, s-a arătat că în prezent sunt aplicabile doar termenele generale de prescripție a răspunderii penale, a căror întrerupere nu mai este posibilă în raport cu împrejurarea că legiuitorul a rămas în pasivitate, contrar dispozițiilor art. 147 din Constituție. ... 2.2. Într-o a doua orientare jurisprudențială, majoritară, s-a susținut că, în prezent, în interpretarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, cauza de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză își produce efectele numai în ipoteza actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 fiind una interpretativă. Astfel, deși dispozitivul acestei decizii nu este unul specific unei decizii de interpretare, acesta trebuie corelat cu considerentele, rezultând concluzia că decizia respectivă este una de interpretare prin care Curtea Constituțională constată că este neconstituțională o anume soluție legislativă. Analiza considerentelor Deciziei nr. 297/2018 demonstrează, fără echivoc, că instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal rămân în fondul activ al legislației și continuă să producă efecte, dar singurele acte care pot avea ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a stabilit că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. S-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nu s-a declarat neconstituțional întregul art. 155 din Codul penal, ci numai soluția legislativă care prevedea întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, astfel că dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol privind prescripția specială sunt aplicabile. Așadar, instanțele de judecată nu pot extinde efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 la întreaga instituție a întreruperii răspunderii penale, ci trebuie să se limiteze doar la ceea ce a avut în vedere instanța de contencios constituțional în motivarea soluției. Concluzionând, susținătorii acestei orientări au arătat că, față de lipsa de intervenție a legiuitorului pentru modificarea prevederilor neconstituționale, în prezent, întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce în condițiile reținute de paragraful 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. ... 2.3. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție În două decizii de admitere a recursului în casație, instanța supremă, în esență, a reținut că în interpretarea art. 155 alin. (1) din Codul penal instanța este obligată a porni de la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în condițiile în care, pe de o parte, deciziile instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii, iar, pe de altă parte, acest caracter este atașat nu doar dispozitivului, ci și considerentelor deciziei. Prin raportare la aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripție se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, așa cum a statuat expres Curtea Constituțională. În același sens sunt și deciziile nr. 290/A din 6 noiembrie 2018, nr. 306/ A din 22 noiembrie 2018 ale Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Decizia nr. 142 din 27 mai 2019 a Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ...