Decizia CCR nr. 299/2025Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reglementează un caz de incompatibilitate, respectiv cazul în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din Codul de procedură civilă, ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. Dispoziția legală criticată trebuie analizată în corelație cu celelalte 12 puncte cuprinse în aceeași prevedere legală, care reglementează tot atâtea elemente concrete care pot conduce la incompatibilitatea judecătorului. Includerea, la pct. 13, și a „altor elemente“ care pot naște îndoieli cu privire la imparțialitate reprezintă o veritabilă normă de protecție a persoanei care formulează cererea de recuzare, prin lărgirea sferei cazurilor de incompatibilitate cu orice alte elemente concrete care pot fi probate, de către persoana interesată, a fi de natură a prilejui îndoieli asupra imparțialității judecătorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 399 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, paragraful 13). Așadar, posibilitatea de a formula o cerere de recuzare, atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea persoanei recuzate, constituie o garanție a asigurării imparțialității și, implicit, a dreptului la un proces echitabil și chiar protejează persoana care formulează cererea de recuzare, legiuitorul neputând enumera exhaustiv toate cazurile concrete în care pot interveni motive de recuzare pentru lipsa de imparțialitate. ...