Decizia CCR nr. 276/2025Punctul 29

29. Distinct de considerentele mai sus invocate, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 23 alin. (12) din Constituție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, paragraful 16, și Decizia nr. 415 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din data de 20 ianuarie 2025, paragraful 18, cu privire la principiul legalității incriminării, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Cöeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34). Or, textele legale criticate reglementează în mod clar, precis și previzibil atât faptele a căror sancționare o prevăd, cât și pedepsele contravenționale aplicabile, nefiind de natură să contravină principiului legalității incriminării prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituție. ...