Decizia ÎCCJ nr. 21/2019 (HP)Punctul VII

VII. Examenul jurisprudenței în materie 1. Jurisprudența națională relevantă În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la cererea de constatare a nulității și excluderii probelor prin hotărârea ce a soluționat fondul. În acest sens au fost identificate Sentința penală nr. 293 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Zărnești în Dosarul nr. 1.091/338/2017; Decizia penală nr. 1.019 din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori; Sentința penală nr. 11 din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 657/39/2017; Sentința penală nr. 247 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția penală în Dosarul nr. 8.628/30/2015. De asemenea, au fost identificate situații în care instanța s-a pronunțat cu privire la constatarea nulității și excluderea probelor printr-o încheiere interlocutorie. În acest sens a fost identificată Încheierea din 18.03.2019, pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția penală în Dosarul nr. 3.599/91/2013, precum și două încheieri pronunțate de Tribunalul Bihor - Secția penală. ... 2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. ... 2.2. În ceea ce privește deciziile de speță, documentarea prealabilă întocmirii raportului a permis identificarea unor hotărâri judecătorești în care instanța supremă s-a pronunțat cu privire la cererea de excludere de probe odată cu soluționarea apelului, prin decizie. Astfel, prin Decizia penală nr. 134/A din 15 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.365/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a dispus „excluderea probelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică dispuse în baza Codului de procedură penală și mandatelor de siguranță națională emise în baza Legii nr. 51/1991 și, în parte, a declarațiilor inculpaților cu referire elemente de fapt decurgând din aceste măsuri“. Prin Decizia nr. 135/A din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.555/1/2017, Înalta Curte, ca instanță de apel, s-a pronunțat cu privire la solicitarea inculpaților de constatare a nulității absolute și de excludere a probelor, reținând că „nu devin incidente deciziile în materia interceptării comunicațiilor, pronunțate de Curtea Constituțională ulterior administrării probatoriului în prezenta cauză, dar anterior evaluării sale în calea de atac“. De asemenea, prin Decizia penală nr. 330/A din 11 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 431/35/2015, s-a dispus „excluderea probelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică și, în parte, a declarațiilor inculpaților“. Totodată, a fost identificată jurisprudența conform căreia instanța supremă s-a pronunțat cu privire la excluderea probelor ca urmare a constatării nulității printr-o încheiere interlocutorie, respectiv Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.469/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. ... ... 3. Jurisprudența Curții Constituționale Prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018), ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, s-a constatat că „soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara «oricăror înscrisuri noi prezentate» este neconstituțională“. În argumentarea acestei decizii s-a arătat că „o verificare a loialității/legalității administrării probelor, din această perspectivă, este admisă și în cursul judecății, aplicându-se, în acest mod, regula generală potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal. Așadar, interdicția categorică a legii în obținerea probelor prin practici/procedee neloiale/nelegale justifică competența judecătorului de fond de a examina și în cursul judecății aceste aspecte. Altfel spus, probele menținute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecății din perspectiva constatării inadmisibilității procedurii prin care au fost obținute și a aplicării nulității absolute asupra actelor procesuale și procedurale prin care probele au fost administrate, în condițiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalității procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită. De altfel, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, doar probele excluse în camera preliminară nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei“(paragraful 29). Prin Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019), ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, s-a constatat că „dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei“. În egală măsură, se reține aplicabilitatea în cauză și a Deciziei nr. 26 din 16 ianuarie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 12 martie 2019) prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, precum și de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații și s-a menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unitățile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală și vor dispune măsurile legale corespunzătoare. ... ...