Decizia ÎCCJ nr. 40/2019 (HP)Punctul XI.I

XI.I. Admisibilitatea sesizării 41. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 42. De asemenea, potrivit prevederilor art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. ... 43. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul a instituit mai multe condiții de admisibilitate, ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal; ... – instanțele mai sus menționate să judece cauza în ultimă instanță; ... – să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei statuări anterioare a Înaltei Curți. ... ... 44. Primele trei condiții sunt îndeplinite, având în vedere că Dosarul nr. 282/215/2016*, în care a fost formulată cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile, este înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, fiind în curs de judecată. Litigiul este judecat în ultimă instanță, în raport cu prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora, „dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului“. ... 45. De asemenea, această chestiune de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 46. Cu privire la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 47. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 48. Prin interpretarea normelor de drept civil se înțelege operațiunea logico-juridică de stabilire a conținutului și sensului acestor norme. Scopul interpretării unei norme juridice civile constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete la care norma juridică respectivă se referă și a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme. Deci, interpretarea legii civile reprezintă o etapă necesară în procesul aplicării legii civile, conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului, exprimată într-o anumită normă. ... 49. Necesitatea interpretării normei juridice rezidă în împrejurarea că, în procesul aplicării legii, judecătorul trebuie să stabilească conținutul exact al normei puse în fața sa, prin clarificarea și lămurirea sensului acesteia, pentru a fi adecvată situației de fapt prezentate, întrucât normele legale au întotdeauna un caracter general și impersonal, din care trebuie să se extragă esența aplicabilă la cazul concret. Or, rolul instanțelor de judecată este acela de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluționării cauzei, să se studieze circumstanțele particulare ale speței deduse judecății, să se realizeze calificarea juridică a cererii și, ulterior, interpretarea normei de drept și aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdicțional final. ... 50. Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dispozițiile art. 82 alin. (1) din Codul procedură civilă reprezintă sediul materiei pentru soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant. ... 51. Art. 84 din Codul de procedură civilă reglementează reprezentarea convențională a persoanelor juridice, dispunând la alin. (1) în sensul că: „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.“ ... 52. Acest text legal a făcut obiectul unei de cereri de pronunțare a unei hotărâri prealabile, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brașov și, în consecință, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. ... 53. În ceea ce privește dispozițiile art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii“, se reține că prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2) , precum și ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituționale; prin Legea nr. 310/2018, art. 84 alin. (2) , sus-menționat, a fost abrogat. ... 54. Instanța de trimitere a motivat în mod sumar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării, susținând că „de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 84 alin. (1) și (2) din același act normativ, depinde stabilirea calității procesuale active a petentei A în condițiile în care plângerea contravențională a fost formulată, în numele acesteia, de reprezentantul convențional B și a fost însușită ulterior de aceasta“. ... 55. Tribunalul Dolj nu a făcut nicio altă analiză a legăturii cu cauza a chestiunii de drept enunțate, după cum nu a arătat în ce constă dificultatea de coroborare a textelor legale în discuție și nici dacă acestea sunt contradictorii, neclare sau incomplete. ... 56. Cu prilejul formulării întrebării prealabile, tribunalul a sintetizat chestiunea de drept astfel: „interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) , raportat la art. 84 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în sensul de a indica dacă este posibilă acoperirea nulității absolute rezultând din redactarea cererii de chemare în judecată de o persoană juridică, în calitate de mandatar al altei persoane juridice“. ... 57. Prin urmare, chestiunea de drept particularizează prima teză a Deciziei nr. 9/2016, referitoare la redactarea cererii de chemare în judecată. ... 58. Potrivit dispozițiilor art. 194 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată, atunci când este formulată prin reprezentant, va cuprinde numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută de art. 151 din Codul de procedură civilă, se va alătura cererii. ... 59. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să fie semnată. ... 60. Conform art. 200 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, completul de judecată învestit prin repartizare aleatorie trebuie să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 din același act normativ, având obligația să comunice reclamantului, în scris, lipsurile, cu mențiunea că, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. ... 61. Art. 196 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu include în categoria elementelor cererii de chemare în judecată a căror lipsă este sancționată cu nulitatea și prevederile art. 194 lit. b) și aceasta deoarece lipsa dovezii calității de reprezentant este reglementată de art. 82 din Codul de procedură civilă. ... 62. Se observă însă că, în toate situațiile, Codul de procedură civilă prevede că neîndeplinirea cerințelor privitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată nu atrage în mod automat sancțiunea anulării acesteia, instanța având obligația să înștiințeze partea despre lipsurile constatate și despre posibilitatea de a le remedia. ... 63. Din înscrisurile atașate sesizării nu rezultă că judecătoria ar fi comunicat petentei existența vreunei neregularități în conformitate cu art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 64. Așa cum s-a menționat deja, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 7 ianuarie 2016, anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 26 mai 2016, a Deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 65. Ca urmare a invocării de către intimata C, prin întâmpinare, a excepției lipsei calității de reprezentant a lui B, din perspectiva nedepunerii unui înscris autentic în sensul art. 85 alin. (1) din Codul de procedură civilă (articol care reglementează însă forma pe care trebuie să o îmbrace împuternicirea dată unui mandatar neavocat de către o persoană fizică), ca răspuns la întâmpinare, au fost depuse o împuternicire avocațială și o precizare a cererii, în sensul că actele de procedură încheiate de B au fost ratificate de A. La dosar se găsește un înscris autentic datat 11 aprilie 2016, prin care reprezentantul legal al petentei A a declarat că „ratifică și achiesează la totalitatea actelor de procedură realizate de mandatarul său B“ în Dosarul nr. 282/215/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Craiova. ... 66. În raport cu aceste considerente, se observă că instanța de trimitere tinde la o reevaluare a condițiilor de valabilitate a cererii de chemare în judecată în raport cu un moment ulterior sesizării instanței și propune ca fundament al chestiunii de drept interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) și ale art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 67. Coroborarea acestor dispoziții conduce la concluzia că, atunci când constată că în numele unei persoane juridice acționează un reprezentant convențional care nu are calitatea de consilier juridic sau avocat al acesteia, instanța va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar în cazul în care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. ... 68. Dispozițiile legale sunt lipsite de orice echivoc sub aspectul modalității în care instanțele de judecată trebuie să procedeze atunci când constată lipsa calității de reprezentant; prin urmare, coroborarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu cele ale art. 84 alin. (1) din același act normativ nu implică nicio dificultate de interpretare, cu atât mai mult cu cât instituția lipsei dovezii calității de reprezentant nu este nouă în dreptul procesual român și nici nu a suferit modificări esențiale în noua reglementare. ... 69. Sub alt aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că problema de drept enunțată de instanța de trimitere nu este concordantă cu temeiul de drept propus spre analiză. ... 70. Cum instanța de trimitere tinde la verificarea îndeplinirii condițiilor formale de sesizare a instanței, temeiul de drept în raport cu care se poate aprecia cu privire la posibilitatea îndreptării neregularității actului de procedură este reprezentat de art. 177 din Codul de procedură civilă, iar nu de dispozițiile art. 82 alin. (1) din același act normativ. ... 71. Astfel, potrivit art. 176 pct. 2 din Codul de procedură civilă, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală, iar conform art. 177 alin. (1) din același act normativ, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură. ... 72. Însă operațiunea de interpretare și aplicare a textului de lege la circumstanțele particulare ce caracterizează litigiul revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. ... 73. Având în vedere că obiectul procedurii prevăzute de art. 519-521 din Codul de procedură civilă constă în interpretarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu înseși interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut care intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de trimitere. ... 74. În ceea ce privește premisele conturării unei jurisprudențe neunitare în problema de drept care face obiectul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele judecătorești au comunicat un număr nesemnificativ de hotărâri judecătorești; aceste hotărâri nu pot fi considerate ca reprezentând premise ale conturării unei practici neunitare în materie. ... 75. Astfel, la nivel teoretic, unele instanțe au opinat în sensul că este posibilă acoperirea nulității rezultând din redactarea cererii de chemare în judecată de o persoană juridică, în calitate de mandatar al altei persoane juridice, făcând aplicarea dispozițiilor art. 177 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia. ... 76. Alte instanțe au susținut că acoperirea nulității cererii de chemare în judecată nu se poate realiza în situația în care mandatul de reprezentare este nul, această împrejurare rezultând din acordarea calității de reprezentant de către o persoană juridică unei alte persoane juridice. Cum mandatul acordat de o persoană juridică unei alte persoane juridice pentru reprezentare în instanță este nul, obiectul său fiind prohibit de dispozițiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă interpretat per a contrario, prezentarea sa în fața instanței de judecată este inutilă; prin urmare, nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de o persoană juridică în calitate de reprezentantă a altei persoane juridice nu poate fi acoperită în condițiile art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 77. Este de menționat însă că instanțele care au exprimat cea de-a doua opinie fie nu au expus continuarea raționamentului juridic din punctul de vedere al modalității de invocare a neregularității, fie au opinat în sensul că nulitatea cererii introductive poate fi acoperită în condițiile semnării cererii de chemare în judecată de către reprezentantul legal al persoanei juridice reclamante ori de către avocatul sau consilierul său juridic. ... 78. Cu privire la noutatea chestiunii de drept supuse interpretării, se reține că, în lipsa unei definiții a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în conținutul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea acestei condiții revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența acesteia (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 14 aprilie 2014). ... 79. În acest sens s-a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură însă noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală ulterior. ... 80. Din perspectiva celor expuse, în ceea ce privește nulitatea actelor de procedură și îndreptarea neregularităților actelor procedurale nu au intervenit modificări legislative sau alte elemente care să confere caracter de noutate interpretării dispozițiilor procedurale menționate. ... 81. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, nu există premisele necesare declanșării mecanismului de unificare, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept sesizată. ... ...