Decizia ÎCCJ nr. 47/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 13. Apelanții-reclamanți au susținut următoarele: Cât privește condiția de admisibilitate referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut, în mod constant, că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural, dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea, pe fond, a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecății. Nu sunt aplicabile dispozițiile art. II alin. (1) dinLegea nr. 368/2013 cu privire la termenul de 60 de zile, având în vedere că dosarul nu a fost transmis către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, așadar nu a fost efectiv finalizat. Prin art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 se instituie un termen de 60 de zile de opțiune pentru restituirea în natură sau prin compensare cu alte bunuri, pentru care trebuia să se solicite returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entitățile învestite cu soluționarea notificării. Atât timp cât dosarul nu a fost soluționat definitiv în faza administrativă, nu a existat avizul de legalitate, nu a ajuns la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu s-a întocmit proces-verbal și nici centralizatorul cu o ofertă de acordare a despăgubirii, reclamanții nu aveau de unde să solicite returnarea dosarului. ... 14. Intimatul Municipiul Târgu Secuiesc a apreciat că art. 519 din Codul de procedură civilă instituie anumite condiționări, de a căror îndeplinire depinde admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție. A invocat jurisprudența Curții de Apel Brașov în materie, respectiv Decizia civilă nr. 1.077/AP din 21 iunie 2018, prin care s-a constatat că poate fi formulată cererea de atribuire a unui imobil în compensare în cazul în care dosarul aferent notificării nu a fost soluționat prin emiterea unei dispoziții de restituire, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, iar dispoziția necontestată de titularii notificării, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sau de către prefect, în cadrul controlului de legalitate, devine definitivă. Totodată, instanța a constatat că nu există niciun temei juridic și nicio rațiune pentru a li se crea persoanelor a căror notificare a fost soluționată, dar aflată în procedura de obținere a avizului de legalitate a dispoziției, prealabil trimiterii dosarului la secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o situație privilegiată față de persoanele ale căror dosare erau deja trimise Secretariatului, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul că prima categorie să poată solicita aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 165/2013 oricând, iar cea de-a doua categorie doar în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2013. Ulterior expirării acestui termen, nu mai există obligația comisiei locale de a reanaliza dosarul, în vederea restituirii sau compensării cu alte bunuri a imobilelor cu privire la care emisese, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o dispoziție de soluționare definitivă. Într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Covasna, prin Decizia civilă nr. 229/A din 17 aprilie 2018, instanța de apel a constatat că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are în vedere doar cererile nesoluționate, nu și cererile prin care au fost acordate despăgubiri. ... 15. După comunicarea raportului, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. ... ...