Decizia ÎCCJ nr. 47/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: + Asupra admisibilității sesizării 28. Prealabil analizei, în fond, a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 29. Potrivit acestor dispoziții legale, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 30. Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să se soluționeze în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 31. Verificarea admisibilității sesizării, din această perspectivă, relevă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege. ... 32. Astfel, primele trei cerințe sunt întrunite. ... 33. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, învestit cu calea de atac a apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, este definitivă. ... 34. Cauza care face obiectul judecății în apel se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să o soluționeze. Procesul are natura juridică a unui litigiu în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului politic trecut, ce conferă competență, în primă instanță, tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității prevăzute de lege, conform art. 35 alin. (2) din actul normativ sus-menționat (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), entitate reprezentată de Municipiul Târgu Secuiesc, prin primar, și care astfel intră în raza teritorială de competență a Tribunalului Covasna. Apelul declarat împotriva sentinței civile pronunțate de această instanță se soluționează de instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Brașov, potrivit art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă. ... 35. De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept ce formează obiect al sesizării, deoarece din relațiile comunicate de curțile de apel naționale rezultă că cele mai multe dintre aceste instanțe, inclusiv cele arondate lor, nu sau confruntat cu problema juridică supusă dezbaterii, hotărârile judecătorești anexate, mai puțin Decizia civilă nr. 1.077/Ap din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă, vizând alte aspecte decât cele ridicate în prezentul dosar. ... 36. În același timp nu s-au identificat soluții pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în casație cu privire la problemele pentru care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 37. Este îndeplinită și cerința ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 38. Contrar opiniei exprimate de unele dintre instanțele care au trimis puncte de vedere, prin deciziile nr. 25/2016 și nr. 25/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-au rezolvat problemele supuse dezbaterii în prezentul dosar, întrucât, în acele cauze, spre deosebire de cea de față, una dintre premisele aplicării art. II din Legea nr. 368/2013, și anume aceea a unui dosar înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, era îndeplinită. Prin urmare, dezlegările în drept date prin hotărârile prealabile respective și care ar putea interesa în dosarul de față, în legătură cu aplicabilitatea măsurii compensării în raport cu stadiul dosarului - soluționat sau nesoluționat la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (paragraful 66 din Decizia nr. 25/2016; paragrafele nr. 77 și 90 din Decizia nr. 25/2018) - și cu definirea sintagmei „persoane îndreptățite la despăgubiri“ din cuprinsul art. II din Legea nr. 368/2013 (paragraful 91 din Decizia nr. 25/2018), nevizând și ipoteza intermediară din prezenta cauză, aceea a aflării dosarului în faza prealabilă trimiterii la Comisia Centrală de Despăgubiri (actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor), respectiv în faza controlului de legalitate de către prefect, nu răspund întrebărilor prealabile care fac obiectul sesizării Curții de Apel Brașov. ... 39. Din datele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării. ... 40. În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că sesizarea instanței supreme trebuie să cuprindă o chestiune de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită și care să prezinte o dificultate suficient de ridicată, în măsură să reclame intervenția prezentei instanțe, în scopul înlăturării oricăror incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice. ... 41. Sesizarea Curții de Apel Brașov conține, după cum s-a expus în precedent, două întrebări prealabile, ce urmează a fi tratate distinct, raportat la maniera de redactare a întrebărilor, realizată de instanța care a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu problemele respective. ... 42. Astfel, prima întrebare vizează „dacă un dosar de despăgubire netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor poate fi considerat dosar soluționat, în sensul Legii nr. 165/2013“. ... 43. Întrebarea este generică, întrucât nu precizează în cuprinsul său, raportat la ipoteza din speță, de dosar netransmis, la data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la care dintre cei implicați în procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv (primarul unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată, instituția prefectului, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor) trebuie considerat soluționat sau nu un asemenea dosar și nici care este dispoziția legală din Legea nr. 165/2013 în raport cu care Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să stabilească stadiul dosarului. ... 44. Determinat de caracterul neconcret al întrebării, nu se poate cunoaște utilitatea unui răspuns prin intermediul unei hotărâri prealabile, deoarece nu rezultă care ar fi legătura dintre întrebare și soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată. ... 45. De asemenea, deși prima instanță a aplicat, fără rezerve, în speță, dispozițiile art. II din Legea nr. 368/2013, considerând că persoanele care se află în ipoteza de a beneficia de o dispoziție emisă de primar cu propunere de despăgubiri, rămasă definitivă prin neatacare, dosarul nefiind însă transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, au dreptul de a opta pentru măsura compensării cu alte bunuri aparținând autorității administrative locale, prin întrebarea astfel pusă, curtea de apel tinde, în realitate, să identifice care este temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce nu este permis prin intermediul procedurii hotărârii prealabile. ... 46. În plus, art. II din Legea nr. 368/2013 nu se referă la „dosare soluționate“, ci la „persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare“, așa încât, și din această perspectivă, întrebarea prealabilă nu are legătură cu textul de lege aplicat în cauză și deci nici cu soluționarea, pe fond, a litigiului. ... 47. Nu în ultimul rând, amintim că definirea categoriei de „persoane îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001“ a fost realizată prin Decizia nr. 25/2018, care are forță juridică obligatorie erga omnes, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând că persoana îndreptățită la despăgubiri este „persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii de către „unitatea deținătoare“ sau „entitatea învestită cu soluționarea notificării“ (paragraful 91 din decizie). ... 48. Prin urmare, în legătură cu prima chestiune ce formează obiect al sesizării se constată că, pe lângă caracterul evaziv al întrebării, aceasta nu reprezintă nici o veritabilă problemă de drept, care, prin răspunsul pe care urmărește să îl antreneze prin intermediul procedurii hotărârii prealabile, să conducă la soluționarea pe fond a cauzei. ... 49. În ceea ce privește cea de-a doua întrebare prealabilă, și anume „dacă acestui dosar i se aplică termenul de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 368/2013“, nici aceasta nu întrunește cerința de a fi o reală problemă de drept, care, prin gradul său de dificultate, să determine dileme de interpretare a unui text de lege imperfect, lacunar sau contradictoriu. ... 50. În primul rând, după cum rezultă din chiar încheierea de sesizare, titularul acesteia nu are impedimente de nicio natură în legătură cu înțelegerea termenilor utilizați în cuprinsul dispoziției legale menționate și nici a cerințelor pe care le implică aplicarea art. II din Legea nr. 368/2013. ... 51. Pe de altă parte, mecanismul de interpretare a legii (a dispoziției legale sus-menționate) se poate realiza cu ușurință, textul referindu-se la persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 (care beneficiază de o dispoziție de despăgubiri emisă de primarul unității administrativ-teritoriale, conform celor statuate prin Decizia nr. 25/2018) și care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013 (24 decembrie 2013), au dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale de Despăgubiri, caz în care dreptul de opțiune pentru returnarea dosarului de către comisie la entitatea învestită cu soluționarea notificării trebuie exprimat în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ. ... 52. Ceea ce trebuie să verifice titularul sesizării, pentru a putea aplica un text de lege în cauza dedusă judecății (în speță, art. II din Legea nr. 368/2013), este dacă circumstanțele particulare ale speței se pliază pe ipoteza reglementată de dispoziția legală pe care intenționează să o aplice. ... 53. Or, aplicarea unei anumite dispoziții legale la situația de fapt concretă din dosar sau stabilirea temeiului juridic al acțiunii este atributul instanței de judecată învestite cu cererea respectivă și nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, care nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, în scopul soluționării litigiului. ... 54. În consecință, și în legătură cu cea de-a doua întrebare prealabilă se constată că nu sunt întrunite premisele necesare declanșării mecanismului de unificare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... ... ...