Decizia ÎCCJ nr. 46/2019 (HP)Paragraful 9

Asupra admisibilității sesizării 34. Temeiul sesizării îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură potrivit cărora: „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 35. Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca un mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, alături de mecanismul recursului în interesul legii, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze pricina; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, și ... – asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 36. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție –– Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că doar patru din cele cinci cerințe anterior enunțate sunt întrunite. ... 37. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată, cea referitoare la relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiului, precum și cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. ... 38. Cu referire la primele două condiții de admisibilitate se observă că instanța de trimitere - Tribunalul Cluj - este legal învestită cu soluționarea unui apel declarat împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat o cerere în obligație de a face, anume prin care se tinde la valorificarea drepturilor reglementate de art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 341/2004, respectiv de constituire a dreptului de proprietate asupra unui teren situat în extravilanul municipiului Cluj-Napoca. Instanța de trimitere soluționează cauza în ultimă instanță, date fiind prevederile art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, având în vedere că cererile în materia dreptului funciar sunt supuse numai apelului. În consecință, se constată a fi îndeplinită și condiția ca instanța de trimitere să fie învestită în mod legal cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță, Tribunalul Cluj fiind învestit cu soluționarea apelului formulat de reclamanta X împotriva sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceasta împotriva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca și Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj. ... 39. În legătură cu condiția ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că și aceasta se verifică în cauză. Astfel, aplicabilitatea în cauză a termenului instituit de prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 și în legătură cu valorificarea drepturilor recunoscute de art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 341/2004 în favoarea eroilor-martiri ai Revoluției Române din decembrie 1989 sau, după caz, urmașilor acestora a fost reținută de Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă prin considerentele Sentinței civile nr. 903 din 8 februarie 2018, sentință împotriva căreia reclamanta X a formulat apel; prin motivele de apel, reclamanta a criticat dezlegarea dată de prima instanță. În aceste condiții, se constată că problema de drept în discuție are aptitudinea de a influența soluționarea pe fond a cauzei. Astfel, aplicabilitatea sau inaplicabilitatea termenului prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 și pentru valorificarea dreptului recunoscut de art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 341/2004 va conduce la confirmarea soluției primei instanțe din perspectiva acestui motiv - echivalent soluționării pricinii pe calea unei excepții procesuale - sau va determina, în limitele cererii de apel, analizarea celorlalte cerințe prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. n) sau de alte norme legale incidente, din cuprinsul Legii nr. 341/2004, din perspectiva dreptului pretins de reclamantă. ... 40. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază însă că problema de drept identificată în cuprinsul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu acesteia nu prezintă caracter de noutate, condiție de admisibilitate distinctă de aceea a nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-unul dintre cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare. ... 41. Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici cerința subsecventă condiției noutății, reținută ca atare de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul jurisprudenței dezvoltate în aplicarea prevederilor art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, anume a gradului de dificultate a chestiunii de drept, de natură a conduce la antrenarea mecanismului de unificare reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 42. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu soluționarea unei astfel de sesizări, așa cum instanța supremă a decis în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens deciziile nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015; nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019 etc.). ... 43. S-a statuat deja că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele încă nu au dat acesteia o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență. ... 44. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, a unei norme mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei), astfel cum s-a decis, de exemplu, prin Decizia nr. 23 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 14 iunie 2018 (paragrafele 59 și 60). ... 45. În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (în acest sens, Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). ... 46. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se impune a observa că dispozițiile legale a căror interpretare a prilejuit formularea sesizării de față se regăsesc în cuprinsul unui act normativ adoptat și intrat în vigoare cu 15 ani în urmă, anume Legea nr. 341/2004, în timp ce actul normativ ce constituie dreptul comun în ceea ce privește stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost adoptat în anul 1991; chiar dacă cel din urmă act normativ a suferit ulterior numeroase completări și modificări, norma de complinire a cărei aplicabilitate a fost reținută de prima instanță - art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 - s-a regăsit în corpul legii în aceeași formă, încă de la momentul intrării în vigoare a acesteia. ... 47. Totodată, Legea nr. 341/2004 nu a fost recent modificată sau completată, astfel încât norma vizată de această trimitere prealabilă să fie necesar a fi reevaluată, într-un context nou, ca de altfel, nici actul normativ în legătură cu care se impun corelații de interpretare - Legea nr. 18/1991. ... 48. Mai mult decât atât, aplicabilitatea textului în discuție - art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 341/2004 - nu a devenit frecventă în ultima perioadă, împrejurare ce rezultă din conținutul răspunsurilor înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție de către curțile de apel prin care li s-a solicitat identificarea de practică judiciară relevantă pentru chestiunea de drept analizată. ... 49. Astfel, niciuna dintre curțile de apel din țară nu a transmis vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să fi fost soluționată o cauză cu un obiect identic sau similar cererii de chemare în judecată adresate Judecătoriei Cluj-Napoca. ... 50. În aceste condiții, se poate concluziona că mecanismul de unificare a practicii judiciare pe calea pronunțării unei hotărâri prealabile este lipsit de orice utilitate, câtă vreme instanțele din țară nu sunt învestite cu pricini cu un obiect identic sau similar, astfel încât să se prefigureze riscul apariției unei practici neunitare. ... 51. Pe de altă parte, deși nu s-a precizat care este intervalul de timp pentru care curțile de apel au efectuat documentarea asupra practicii judiciare, solicitată de Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu chestiunea de drept sesizată în acest dosar, este lesne de presupus că Legea nr. 341/2004 și-a epuizat deja potențialul de litigii, întrucât un interval de timp de 15 ani de la intrarea sa în vigoare poate fi considerat rezonabil sau chiar îndestulător, din acest punct de vedere. ... 52. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este de evitat o situație în care să se intervină cu o hotărâre prealabilă, ce dă expresie unui control a priori - al cărui scop este acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare în legătură cu o anumită chestiune de drept - într-o situație în care este foarte plauzibil ca practica judiciară să fie consolidată, reflectată în hotărâri judecătorești definitive și/sau irevocabile (pentru cazul unei practici judiciare generate sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865), intrate în circuitul civil, iar actul normativ să își fi consumat deja efectele în legătură cu aplicarea normei în legătură cu care s-a formulat sesizarea de față. ... 53. Astfel cum s-a arătat, nu se poate reține nici împrejurarea că problema de drept este una reală, dificilă, câtă vreme în activitatea de aplicare a legii nu a generat interpretări diferite, contradictorii și, pe cale de consecință, nici practică judiciară neunitară, pentru varianta în care s-ar presupune că cercetarea practicii judiciare efectuate de curțile de apel este una exhaustivă, din perspectiva intervalului de activitate al acestui act normativ. ... 54. În jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, deși textul de lege (art. 519 din Codul de procedură civilă) nu conține o definiție a acestei noțiuni, totuși, pentru a fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a se interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 55. Pentru a fi considerată una reală, chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile, cerințe pe care chestiunea de drept ce constituie obiectul sesizării nu le îndeplinește. ... 56. În sfârșit, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este îndeplinită ultima dintre condițiile de admisibilitate, anume nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; în plus, astfel cum rezultă din comunicarea provenită de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... 57. Mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, nu poate fi valorificat atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiții restrictive și cumulative de admisibilitate, iar una dintre acestea nu este îndeplinită (noutatea). ... 58. Pentru toate aceste considerente, prezenta sesizare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. ...