Decizia ÎCCJ nr. 15/2019 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 1.006/C/1.306/III-5/2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat punctul de vedere asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu s-a solicitat. Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că sesizarea Curții de Apel Ploiești este inadmisibilă, motivat de faptul că problema supusă analizei nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept și nu are caracter de noutate, pentru a fi îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale sesizării. S-a reținut că problema de drept ce face obiectul sesizării vizează lămurirea îndeplinirii condițiilor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (4) din Codul penal în cazul faptei de a conduce pe drumurile publice un vehicul înmatriculat în alt stat, pentru care nu s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă în România, în raport cu modificările legislative intervenite în domeniul asigurărilor obligatorii RCA prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (modificări similare fiind reglementate anterior și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie). În urma examinării aspectelor prezentate prin încheierea de sesizare s-a constatat că situația juridică semnalată își găsește rezolvarea în Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016 a Curții Constituționale a României, pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 85 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 334 alin. (4) din Codul penal, prin care s-a arătat că aceste din urmă prevederi legale nu includ, printre ipotezele juridice pe care le reglementează, și faptele prevăzute de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România. Astfel, făcând trimitere la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 prin care s-a statuat că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină, prin punctul de vedere comunicat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, în interpretarea dată de instanța de contencios constituțional, fapta de a conduce un vehicul înmatriculat în alt stat, fără a poseda asigurare auto obligatorie reprezenta (la momentul pronunțării deciziei), contravenția prevăzută de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, și nu infracțiunea reglementată de art. 334 alin. (4) din Codul penal. Raportat la modificările legislative intervenite în materia asigurărilor RCA prin intrarea în vigoare a Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (iar anterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie), s-a considerat că acestea nu schimbă caracterul contravențional al faptei de a conduce pe drumurile publice un vehicul înmatriculat în alt stat, fără a deține asigurare pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente, valabilă pe teritoriul României. Astfel, s-a arătat că, în cazul Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la data faptei deduse judecății - 21 aprilie 2016, răspunderea pentru acest tip de fapte era reglementată în cuprinsul unei singure dispoziții legale - art. 64 alin. 1, care avea în vedere atât fapta persoanei care conducea fără asigurare valabilă un autovehicul înmatriculat în România, cât și pe cea a persoanei care conducea un vehicul înmatriculat în alt stat, în aceleași condiții, constituia contravenție și se sancționa cu amendă și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. S-a precizat că, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie (care a abrogat Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România) s-a scindat normativ reglementarea răspunderii pentru cele două tipuri de fapte, respectiv cele vizând vehiculele înmatriculate/înregistrate în România și cele înmatriculate în străinătate care circulă fără RCA valabil, însă a fost menținută răspunderea contravențională pentru aceste fapte. Astfel, au fost evocate dispozițiile art. 35 alin. (9) coroborate cu dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie care prevedea răspunderea contravențională pentru încălcarea obligativității încheierii contractului RCA pentru proprietarii vehiculelor supuse înmatriculării/înregistrării în România și aplicarea sancțiunii cu amenda și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Pe de altă parte, s-a arătat că, în cazul vehiculelor înmatriculate/înregistrate în străinătate care pătrundeau pe teritoriul României și nu aveau un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expira pe perioada șederii în România, ordonanța reglementa obligativitatea încheierii asigurării de frontieră care avea ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru aceste vehicule - art. 29 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie. Totodată, s-a menționat că în cuprinsul art. 30 alin. (5) al actului normativ se statua că neîndeplinirea obligației de a încheia asigurarea de frontieră atrage sancționarea conducătorilor acestor vehicule în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România. Conform punctului de vedere exprimat de parchet, Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie conține reglementări similare ordonanței de urgență abrogate. Astfel, dacă art. 37 alin. (9) dinLegea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie statuează că încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 3 (ce reglementează obligativitatea încheierii contractului RCA pentru proprietarii vehiculelor supuse înmatriculării/înregistrării în România) constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării, s-a evidențiat că pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în străinătate care pătrund pe teritoriul României și nu au un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada șederii în România, dispozițiile art. 30 alin. (1) și (2) din aceeași lege prevăd obligativitatea încheierii asigurării de frontieră care are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru aceste vehicule. Potrivit art. 30 alin. (5) din același act normativ, neîndeplinirea obligației de a încheia asigurarea de frontieră atrage sancționarea conducătorilor acestor vehicule în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România. S-a conchis că și în acest din urmă caz este reglementată răspunderea contravențională prin trimitere la normele aplicabile proprietarilor de vehicule înmatriculate/înregistrate în România. Raportat la cele expuse și la considerentele Deciziei nr. 537/2016 a Curții Constituționale s-a concluzionat că modificările legislative din materia asigurărilor nu influențează caracterul contravențional al faptei de a conduce un vehicul înmatriculat în alt stat, pentru care nu este încheiat un contract valabil de asigurare obligatorie de răspundere civilă, și, prin urmare, nu ne aflăm în prezența unei veritabile probleme de drept. Pe de altă parte, s-a observat că, la data săvârșirii faptei deduse judecății, respectiv 21 aprilie 2016, modificările legislative invocate de instanța care a formulat sesizarea ca fiind aparent nefavorabile inculpatului nu intraseră în vigoare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 care a reprezentat prima modificare în materia asigurărilor obligatorii RCA a intrat în vigoare la data de 26 septembrie 2016, iar Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie a intrat în vigoare la 12 iulie 2017). Prin urmare, interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 537/2016, prin care s-a statuat cu caracter obligatoriu că fapta de a conduce un autovehicul înmatriculat în străinătate pe teritoriul României, fără a poseda o asigurare RCA, reprezintă contravenția prevăzută de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, s-a apreciat că rămâne aplicabilă, fără a se mai putea pune în discuție angajarea răspunderii penale pentru o faptă considerată contravenție la data comiterii ei. Nu în ultimul rând s-a observat că modificările legislative intervenite în domeniul asigurărilor obligatorii pentru răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților conțin norme tranzitorii prin care s-a statuat că noile reglementări se vor aplica doar contractelor/polițelor de asigurare RCA emise ulterior intrării în vigoare a acestora și în legătură cu toate prejudiciile ce se despăgubesc în baza acestora, în acest sens fiind art. 36 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie și, respectiv, art. 39 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. Prin urmare, s-a arătat că regimul juridic specific asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto, la data săvârșirii faptei, era cel prevăzut în Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la momentul comiterii faptei deduse judecății. În consecință, s-a constatat că modificările legislative ulterioare nu influențează cauza dedusă judecății, aspectele statuate cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 537/2016 a Curții Constituționale oferind dezlegare problemei de drept semnalate. Față de argumentele expuse, s-a considerat că nu ne aflăm în prezența unei veritabile probleme de drept, fapt ce conduce la inadmisibilitatea sesizării. ...