Decizia ÎCCJ nr. 17/2019 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Universitatea de Vest din Timișoara a apreciat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. S-a arătat că problema ce face obiectul primei întrebări vizează momentul în care îmbibația alcoolică trebuie să se constate în fluxul sanguin al conducătorului auto pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, chestiune ce a fost tranșată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 732/2014, și că, în esență, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească efectele unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională. S-a menționat că în situația în care judecata cauzei în primul grad de jurisdicție a avut loc în condițiile prevăzute de art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, având în vedere limitele căii de atac a apelului, instanța de control judiciar nu poate dispune administrarea altor probe în afara înscrisurilor, așa cum stabilește art. 377 alin. (1) din Codul de procedură penală. Referitor la a doua întrebare s-a opinat că efectul devolutiv al apelului nu poate legitima efectuarea întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar, deoarece ar însemna ca instanța de control judiciar să interpreteze probele noi pentru întâia oară, fără ca inculpații să aibă posibilitatea de a contesta această interpretare, fiind privați de dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept garantat de prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Universitatea București a apreciat că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, este obligatoriu să se stabilească îmbibația alcoolică la momentul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, respectiv la momentul opririi în trafic, conform dispozițiilor obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014. În ceea ce privește administrarea direct în apel a unei expertize având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei a considerat că nu reprezintă o problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. Din formularea celei de-a doua întrebări și din opinia oferită de către instanța de sesizare a concluzionat că adevărata problemă supusă dezlegării este aceea dacă pentru stabilirea valorii îmbibației alcoolice este necesar un calcul retroactiv al alcoolemiei la momentul depistării în trafic a conducătorului auto sau dacă este suficientă recoltarea unei singure mostre biologice, urmând ca instanța, pe baza recunoașterii inculpatului sau coroborând rezultatul analizei cu alte probe, să stabilească valoarea alcoolemiei. Sub acest aspect a menționat că, deși modalitatea în care se stabilește îmbibația alcoolică nu este un element de tipicitate a infracțiunii, dată fiind demarcația fragilă între contravenție și infracțiune, aceasta poate fi determinată doar printr-o probă științifică. Recunoașterea făptuitorului nu poate suplini o astfel de probă, întrucât acesta confirmă că a consumat băuturi alcoolice, faptă ce nu reprezintă infracțiune, nu că îmbibația alcoolică are o anumită valoare. ...