DECIZIE 31/2019Punctul V

V. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 52. Curtea de Apel București a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, reținând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată - condiție îndeplinită, deoarece litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea se află în curs de judecată pe rolul Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă; ... b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță - Curtea de Apel București a fost învestită cu soluționarea căii de atac a recursului, astfel că urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 483 alin. (1) din același act normativ; ... c) de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 549^1 din Codul de procedură penală, în contextul unei acțiuni privind constatarea falsului unui certificat de moștenitor autentificat de notarul public, depinde soluționarea pe fond a litigiului dedus judecății. Condiția a fost considerată îndeplinită, deoarece judecătoria a respins acțiunea având ca obiect cercetarea falsului pretins săvârșit prin emiterea Certificatului de moștenitor nr. 755/1981, pe motiv că dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă impun drept condiție de fond, pentru ca instanța civilă să aibă competența să cerceteze falsul, aceea ca acțiunea penală să nu poată fi pusă în mișcare ori să nu poată continua. Or, nici verificarea acestei condiții și nici cercetarea infracțiunilor nu intră în sfera de competență a instanței civile, rolul acesteia fiind subsidiar și complementar instanței penale. S-a mai reținut că, în cadrul procedurii civile, instanța civilă nu poate verifica dacă notarul a cercetat sau nu acceptarea succesiunii în termen, deoarece instanța civilă - spre deosebire de organele de urmărire penală sau instanța penală - dispune exclusiv de mijloacele de probă prevăzute expres și limitativ de Codul de procedură civilă. La rândul său, tribunalul a confirmat raționamentul pentru care prima instanță a respins acțiunea în stabilirea falsului, arătând că, în interpretarea art. 308 din Codul de procedură civilă, cercetarea unor pretinse infracțiuni de fals nu se poate realiza de către o instanță civilă în locul unei instanțe penale, nefiind îndeplinită nici condiția ca anterior să se fi reținut de un organ penal că acțiunea penală aferentă nu poate fi pusă în mișcare sau nu poate continua. Aceste considerente, pentru care instanțele de fond au respins cererea de chemare în judecată, au fost criticate de către recurentele-reclamante în cadrul motivului de recurs întemeiat pe cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, susținându-se o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă. S-a apreciat astfel că de modul de interpretare a dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă depinde soluționarea pe fond a recursului. Instanța de sesizare a subliniat aspectul că admisibilitatea cercetării falsului pe cale principală, respectiv a acțiunii directe întemeiate pe dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă, a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelarea de către intimatele-pârâte a Încheierii din 25 aprilie 2017 prin care Judecătoria Sectorului 2 a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii; ... d) chestiunea de drept enunțată este nouă - în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept s-a statuat că „cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementările recent intrate în vigoare, instanțele nu i-au dat, încă, o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate“ (Decizia nr. 1/2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 14/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015, și Decizia nr. 59/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 6 noiembrie 2017). De asemenea, „chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare“ [Decizia nr. 51/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, referitoare la modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991]. Este îndeplinită condiția noutății, deoarece interpretarea dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă se face întrun context legislativ nou odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, care a atribuit în competența judecătorului de cameră preliminară competența de desființare a unui înscris fals în caz de clasare. În contextul vechiului Cod de procedură civilă (art. 184 din Codul de procedură civilă de la 1864 are aceeași redactare cu cea a art. 308 din noul Cod de procedură civilă) era deja tranșat aspectul că, atunci când nu este caz de judecată penală sau acțiunea penală s-a prescris sau s-a stins, falsul se cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de probă, având competența de a desființa înscrisul falsificat, total sau parțial. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, dispozițiile paralele din Codul de procedură civilă care dau în competența instanței civile cercetarea falsului, prin orice mijloace de probă, respectiv din Codul de procedură penală care dau în competența instanței penale procedura desființării unui înscris falsificat, sunt de natură să dea naștere unor interpretări divergente din partea instanțelor judecătorești, cu riscul unei practici judiciare viitoare neunitare. ... e) Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare sau al unei alte sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție consultate la data pronunțării asupra prezentei sesizări. ... ... ...