DECIZIE 31/2019Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 98. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 99. Rezultă din dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă că, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ: a) existența unei cauze în curs de judecată; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; ... c) soluția pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; ... d) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... e) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 100. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 101. Prealabil analizei problemei de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, trebuie să se verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 102. În acest scop se impune evaluarea sesizării atât prin prisma condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare, cât și a circumstanțelor concrete care au determinat formularea acesteia. ... 103. Verificarea admisibilității sesizării relevă îndeplinirea numai în parte a condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 104. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată pe rolul unui complet al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă legal competent să îl soluționeze, titularul sesizării, învestit cu calea de atac a recursului, urmând să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, este definitivă. ... 105. Chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte nu a statuat asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele ulterior pronunțării Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 a Curții Constituționale și modificării Codului de procedură penală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016. ... 106. În ceea ce privește însă îndeplinirea condiției ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, este utilă examinarea cu prioritate a aspectelor relevante ale litigiului care a generat formularea sesizării. ... 107. Din această perspectivă se observă că prin cererea de chemare în judecată, precizată succesiv, reclamanții au solicitat să se constate falsul săvârșit de notar la emiterea Certificatului de moștenitor nr. 755 din 12 iunie 1981, prin atestarea în mod fals că numita C a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni. Au solicitat totodată să se constate falsul intelectual săvârșit de notarul public și falsul în declarații săvârșit de pârâta B1. ... 108. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă, reclamanții au arătat că certificatul de moștenitor emis cu privire la succesiunea defunctului D atestă în mod fals că numita C este moștenitoarea legală a acestuia. S-a menționat că într-un alt litigiu civil derulat între părți s-a constatat că numita C nu este moștenitoarea legală a defunctului deoarece nu a acceptat succesiunea în termenul de șase luni, aspecte menționate și în plângerea penală înregistrată la 26 mai 2000 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4. ... 109. Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte, care au susținut că dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă autorizează cercetarea falsului doar pe cale incidentală, în cadrul unei acțiuni preexistente, și nu pe cale principală, a fost respinsă printr-o încheiere care, nefiind apelată, a intrat sub puterea lucrului judecat. ... 110. Prima instanță a respins acțiunea, arătând că reclamantele - cărora le revenea sarcina probei - nu au făcut dovada existenței unei ordonanțe sau hotărâri judecătorești pronunțate de instanța penală, care să statueze asupra imposibilității punerii în mișcare sau continuării acțiunii penale, ci au depus la dosar o plângere penală, fără a indica stadiul procedurii de soluționare a acesteia. ... 111. Întrucât, în aplicarea dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, instanța civilă are un rol subsidiar și complementar instanțelor penale, prescripția răspunderii penale nu poate fi analizată și asumată doar în considerarea perioadei îndelungate de timp scurse de la data săvârșirii faptei și în considerarea poziției procesuale a părții adverse, care nu a contestat falsul. Reține prima instanță că, independent de aceste argumente, sunt relevante și decisive considerentele altor hotărâri judecătorești definitive prin care s-a statuat în privința legalității certificatului de moștenitor. Totodată, pretinsa săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual și fals în declarații nu poate fi apreciată doar pe baza unor prezumții simple, în condițiile în care dosarul notarial nu mai există fizic din anul 2003. ... 112. Confirmând soluția primei instanțe, în apel, tribunalul a subliniat în plus că acțiunea pentru stabilirea falsului raportată la falsul intelectual având doar o componentă penală se putea judeca numai în măsura în care pretinsul autor era indicat în calitate de pârât, în cererea de chemare în judecată, condiție neîndeplinită în cauză. În privința falsului în declarații invocat în cererea de chemare în judecată s-a reținut că acesta nu intră sub incidența dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă. ... 113. Prin recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel, reclamanții au invocat, printre alte motive, și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele de fond au reținut că instanța civilă nu poate constata că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua și că noțiunea de fals din cuprinsul art. 308 din Codul de procedură civilă se limitează doar la situațiile prevăzute de art. 304 și art. 305 alin. (1) din același cod și nu include și falsul în înscrisuri reglementat de art. 320-322 și art. 326 din Codul penal. ... 114. Totodată, recurentele au atașat plângerea penală formulată împotriva unei pârâte și a notarului emitent al certificatului de moștenitor, au solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispozițiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, precum și o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale. Această din urmă cerere a fost, de asemenea, admisă prin aceeași încheiere prin care s-a dispus și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 115. În acest context, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, autorul sesizării se întreabă dacă „în interpretarea art. 308 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 549^1 din Codul de procedură penală, competența de a cerceta falsul aparține instanței civile sau instanței penale“, considerând că de răspunsul la această întrebare depinde soluționarea cauzei pe fond. ... 116. Or, analizând condiția enunțată, se observă că problema competenței instanței civile - învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect stabilirea falsului la emiterea Certificatului de moștenitor nr. 755 din 12 iunie 1981, care atestă că C a acceptat succesiunea defunctului - sau a instanței penale, nu a format obiectul cercetării instanțelor de fond. ... 117. Astfel, așa cum s-a precizat anterior, aceste instanțe au respins acțiunea și, respectiv, apelul reclamantelor, ca nefondate, în considerarea unor argumente referitoare la limitele învestirii instanței, a cadrului procesual în care nu figura ca parte și autorul pretinsului fals, precum și a considerentelor decisive ale unor hotărâri judecătorești definitive, care au vizat parțial problema legalității certificatului de moștenitor în legătură cu care s-a invocat săvârșirea falsului. ... 118. Distinct de faptul dacă, în actuala reglementare procesuală civilă, în conformitate cu regulile stabilite prin art. 129 și art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței instanței poate sau nu să fie invocată direct în recurs, se remarcă faptul că o atare chestiune nu a fost supusă cenzurii instanței nici prin motivele de recurs și nici de instanță din oficiu, chiar dacă din încheierea de sesizare ar rezulta că aceasta a constituit problema centrală a litigiului (dat fiind modul de prezentare a circumstanțelor sesizării, descrise în încheierea de trimitere). ... 119. În altă ordine de idei, trebuie remarcat, în raport cu conținutul întrebării adresate de Curtea de Apel București, că se solicită o interpretare prin coroborare a prevederilor art. 308 „Cercetarea falsului de către instanța civilă“ din Codul de procedură civilă cu cele ale art. 549^1 „Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării“ din Codul de procedură penală. În cauză însă nu s-a solicitat și desființarea înscrisului pretins fals, ci doar constatarea săvârșirii falsului, ceea ce reprezintă un argument în plus în susținerea considerentelor care vizează neîndeplinirea cerinței privind existența unui raport de dependență între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și soluția pe fond a cauzei. ... 120. Într-un cadru de analiză mai larg se are în vedere și că sesizarea a fost fundamentată pe preexistența dezlegărilor regăsite în Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 de recurs în interesul legii, pe conținutul noilor reglementări ale art. 308 din Codul de procedură civilă, ale art. 549^1 din Codul de procedură penală și pe necesitatea de a lămuri, în aplicarea dispozițiilor art. 518 din Codul de procedură civilă, în ce măsură noile soluții legislative ale Codului de procedură penală au condus la încetarea aplicabilității dezlegărilor din recursul în interesul legii. ... 121. Or, sub acest aspect, trebuie avut în vedere că atât cele două decizii de recurs în interesul legii nr. XV din 21 noiembrie 2005 și nr. 2 din 4 aprilie 2011 - care au tranșat asupra posibilității promovării de către procuror a acțiunii în desființarea înscrisului falsificat, în fața instanței civile, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată (pct. 2 al Deciziei nr. XV din 21 noiembrie 2005, care menționează că aceeași acțiune aparține părților în celelalte cazuri, nedezlegând o problemă de practică neunitară a recursului în interesul legii, ci doar reamintind calea de drept comun aflată la dispoziția părților) -, cât și noile dispoziții ale art. 549^1 din Codul de procedură penală - care au reglementat asupra aceleiași căi procesuale pentru situațiile în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, pe care însă au deferit-o în competența judecătorului de cameră preliminară, așadar a unei instanțe penale - sunt incidente ipotezei în care titularul acțiunii/sesizării adresate instanței este procurorul, ipoteză neregăsită însă în speța aflată pe rolul Curții de Apel București. ... 122. Instanța de trimitere nu a fost învestită cu o acțiune în desființarea înscrisului falsificat, ci cu una în constatarea falsului pe cale principală, la inițiativa unora din subiectele afectate de existența înscrisului pretins fals, iar nu la cea a procurorului, ca urmare a clasării cauzei penale sau a renunțării la urmărirea penală, pentru a-și pune problema în ce măsură soluția Deciziei de recurs în interesul legii nr. XV din 21 noiembrie 2005, care a fost completată cu cea a Deciziei nr. 2 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai este producătoare de efecte juridice sub puterea de reglementare a noilor dispoziții cuprinse în art. 549^1 din Codul de procedură penală. ... 123. Cât privește posibilitatea sesizării instanței civile cu cercetarea falsului asupra unui înscris pe cale principală, în ipoteza unei acțiuni penale care nu mai poate fi pusă în mișcare sau care nu mai poate fi exercitată (problemă ce o cuprinde, implicit, și pe aceea a competenței instanței civile de a cerceta falsul), se reține că atât doctrina*, cât și jurisprudența s-au pronunțat favorabil și unanim, independent de problematica pe care a ridicat-o în practică acțiunea în desființarea înscrisului falsificat inițiată de procuror, în cazul emiterii de către acesta a unei ordonanțe de încetare a urmăririi penale ori a unei soluții de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală (în terminologia Codului de procedură penală din 1968), ce a făcut obiectul dezlegărilor prin cele două decizii de recurs în interesul legii. * V. M. Ciobanu, G. Boroi, T. Briciu, Curs selectiv 2011, p. 272, I. Deleanu, Tratat 2013, vol. I, p. 1016, V. Dănăilă, în G. Boroi (coord.), Noul Cod, vol. I, p. 638, G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, p. 449-450. ... 124. Reamintind și că scopul mecanismului reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă constă în exercitarea de către instanța supremă a unui control a priori pentru asigurarea jurisprudenței unitare, se înțelege că această procedură nu poate fi utilizată pentru obținerea unei dezlegări asupra obiectului dedus judecății. ... 125. De altfel, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că operațiunea de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale la circumstanțele specifice fiecărui litigiu nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanțelor învestite cu soluționarea cauzei, prin aplicarea metodelor de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern (în acest sens, Decizia nr. 12 din 11 martie 2019, Decizia nr. 21 din 3 aprilie 2017, Decizia nr. 10 din 23 mai 2016). ... ...