Decizia ÎCCJ nr. 32/2019 (HP)Punctul IV

IV. Expunerea succintă a procesului 5. Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 23 iunie 2017 cu nr. 13.721/302/2017, contestatorul A a formulat, în contradictoriu cu intimata B, contestație la executare împotriva executării silite începute de D.G.R.F.P.B. - Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice în Dosarul de executare nr. 531.404 din 29 mai 2017, în baza Titlului executoriu nr. 531.403 din 29 mai 2017, pentru recuperarea sumei de 2.637.930 lei, pretinsă în temeiul Sentinței penale nr. 1.657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 169 din 29 iunie 2012 a aceleiași instanțe - Completul de 5 Judecători, solicitând anularea titlului executoriu și a somației din 29 mai 2017, restituirea sumelor ce vor fi reținute prin poprire sau din valorificarea prematură a bunurilor contestatorului, constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. ... 6. Judecătoria Sector 5 București, prin Sentința civilă nr. 857 din 1 februarie 2018, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare. ... 7. În motivare s-a reținut că prin Sentința penală nr. 1.657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 169 din 29 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, contestatorul, împreună cu alți inculpați, a fost obligat să plătească către partea civilă suma de 2.637.930,07 lei. ... 8. În temeiul acestui titlu executoriu, la 6 decembrie 2012, partea civilă, prin comandant, în calitate de creditor, s-a adresat B.E.J. în vederea declanșării procedurii execuționale silite împotriva contestatorului și debitorilor solidari, pentru recuperarea sumei de 2.637.930,07 lei și, ca urmare a admiterii cererii creditorului, s-a constituit Dosarul de executare nr. 623/2012, în cadrul căruia s-a luat măsura popririi conturilor contestatorului și a debitorilor solidari. ... 9. La 22 iunie 2016, prin Procesul-verbal nr. 623/2012, s-a constatat perimarea executării silite, iar împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită s-a formulat contestație la executare, care a fost admisă în parte, în sensul că a fost anulat procesul-verbal menționat, prin Sentința civilă nr. 3.334 din 11 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul civil nr. 15.821/302/2016. ... 10. Ulterior, la 29 mai 2017, intimata a emis Titlul executoriu nr. 531.403 din 29 mai 2017 pentru suma de 2.637.930 lei, în temeiul aceleiași hotărâri penale. ... 11. Instanța a constatat că împotriva contestatorului s-a declanșat o procedură de executare silită de către intimată, iar, în conformitate cu art. 230 din Codul de procedură fiscală, somația reprezintă primul act de executare. Întrucât termenul de prescripție are o durată diferită în cazul creanțelor fiscale și un alt mod de calcul față de termenul de prescripție de drept comun, instanța a constatat că, prioritar, se impune a se stabili natura creanței în temeiul căreia intimata a solicitat executarea silită împotriva contestatorului. ... 12. Potrivit art. 2 din Codul de procedură fiscală, sub denumirea marginală „Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală“: „(1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. (2) În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru: a) administrarea drepturilor vamale; b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului; c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale. (3) În scopul aplicării alin. (2) , drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale. (4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b) .“ ... 13. Definiția bugetului centralizat al unităților administrativ-teritoriale este cuprinsă în pct. 18 al art. 3 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, și anume: bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale - veniturile și cheltuielile bugetelor generale ale unităților administrativ-teritoriale, definite la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare. Bugetul general consolidat este definit la pct. 2 al art. 3 din același act normativ, și anume: bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum și ale altor entități clasificate în administrația publică, agregate, consolidate și ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg. ... 14. Prin urmare, bugetul general consolidat include, pe lângă altele, bugetele unităților administrativ-teritoriale, constituite din venituri realizate pe plan local, respectiv venituri proprii și venituri primite de la nivel central. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 220 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 207/2015), creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor acestui act normativ. Prevederile alineatelor (4) și (5) ale art. 220 din Legea nr. 207/2015 stabilesc că organele prevăzute la alineatele (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită, acestea fiind competente și pentru executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 226 alin. (3) din aceeași lege. ... 15. În speță, creanța datorată, constând în plata unei sume de bani menționate în titlul executoriu, reprezintă un venit propriu al acesteia, care se varsă în bugetul local, în raport cu dispozițiile art. 220 și art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015. În acest context, chiar dacă nu este vorba de o creanță fiscală, obligația datorată unității administrativ-teritoriale constituie o creanță bugetară în privința executării căreia sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 207/2015. În consecință, fiind în discuție încasarea unei creanțe bugetare datorate în temeiul unui raport juridic contractual și stabilite printr-o hotărâre judecătorească, care se face venit la bugetul consolidat al statului, executarea silită urmează să se realizeze prin intermediul organelor fiscale, ca organe de executare silită ale statului. ... 16. S-a mai arătat că aceste considerente au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 66 din 2 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 17. În consecință, instanța a constatat că, în mod corect, executarea silită a fost declanșată de organele de executare silită ale statului. ... 18. Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut că, potrivit 131 alin. (1) din Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul pronunțării sentinței penale, conform principiului de drept tempus regit actum (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003), dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept; în condițiile în care sentința penală a rămas definitivă la 29 iunie 2012, termenul de prescripție de 5 ani urmează a se împlini la data de 1 ianuarie 2018, astfel că executarea silită a fost declanșată înlăuntrul termenului legal imperativ. ... 19. Împrejurarea că împotriva contestatorului-debitor s-a mai declanșat o executare silită, poprindu-se suma de 13.720,31 lei până la 31 august 2015, executare declanșată de un organ necompetent, nu poate conduce la anularea prezentei executări, exclusiv din acest considerent, contestatorul având deschisă calea unei acțiuni civile delictuale împotriva persoanelor culpabile. ... 20. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, anularea titlului executoriu și a somației din 29 mai 2017, emise în Dosarul de executare nr. 531.404 din 29 mai 2017, restituirea sumelor reținute prin poprire și/sau prin valorificarea prematură a bunurilor apelantului contestator și constatarea prescripției dreptului de a cere executarea sa silită prin Titlul executoriu nr. 531.403 din 29.05.2017. ... 21. În motivarea apelului s-a arătat că executarea silită formând obiectul Dosarului de executare nr. 531.403 din 29 mai 2017 este nelegală, întrucât creanța supusă executării silite nu este o creanță fiscală/bugetară. În opinia apelantului, despăgubirile acordate părții vătămate constau în profitul pe care aceasta ar fi putut să-l realizeze dintr-o acțiune lucrativă și pe care, în viziunea instanței, nu l-a obținut ca urmare a activității sale. ... 22. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a reținut incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, ceea ce înseamnă că raportul juridic din care s-a născut creanța este de natură civilă. ... 23. Observând definiția noțiunii de creanță fiscală din art. 1 al Codului de procedură fiscală, se poate concluziona că suma pusă în executare nu reprezintă o creanță fiscală, întrucât aceasta nu este corelativă dreptului statului de a percepe impozite, taxe și contribuții sociale și nici nu a fost stabilită în sarcina apelantului contestator cu acest titlu prin sentința penală reprezentând titlul executoriu, ci cu titlu de despăgubiri civile, datorate ca urmare a prejudiciului produs în patrimoniul părții civile. ... 24. În ceea ce privește criteriul destinației sumelor puse în executare, respectiv „bugetul general consolidat“, astfel cum prevede și doctrina de specialitate și contrar celor reținute de prima instanță, în categoria sumelor ce constituie venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi incluse și veniturile nefiscale ale statului sau ale unităților administrative-teritoriale. ... 25. Practic, procedura de recuperare a veniturilor care provin din raporturi de drept civil, cum este cazul și în speță sau cum sunt, spre exemplu, veniturile din chirii, veniturile din dividende, veniturile din valorificarea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, nu este supusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală, acestea nefiind incidente. ... 26. Același raționament se regăsește și în considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 66/2017, referitoare la executarea silită a hotărârilor judecătorești privind creanțele bugetare, datorate în baza unor raporturi juridice contractuale ce se fac venit la bugetul consolidat al statului, în conținutul căreia s-a reținut că argumentele în susținerea acestei interpretări se regăsesc în expunerea de motive la proiectul actului normativ Legea nr. 207/2015, unde se precizează că, la fel ca și în textul vechiului Cod de procedură fiscală (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003), normele sale nu se aplică creanțelor rezultate din raporturi juridice contractuale. Pentru creanțele rezultate din raporturi juridice contractuale [spre exemplu: chirii, redevențe, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015; dividendele cuvenite statului/unităților administrativ-teritoriale ca urmare a deținerii de acțiuni la diverse societăți comerciale] sunt aplicabile prevederile dreptului comun în ceea ce privește regimul juridic, mai puțin recuperarea pe calea executării silite. ... 27. În opinia apelantului, prima instanță a interpretat eronat considerentele deciziei sus-menționate, întrucât în măsura în care o persoană datorează o sumă de bani izvorând din raporturi juridice civile (chirii, redevențe, prejudicii etc.) unei instituții publice și suma este stabilită printr-un titlu executoriu, emis în condițiile legii, sunt aplicabile prevederile dreptului comun în ceea ce privește regimul juridic, și nu dispozițiile codului de procedură fiscală. ... 28. Mai mult, dispozițiile prevăzute la art. 220 din Codul de procedură fiscală reglementează competența derogatorie a organelor de executare silită în cazurile speciale de executare silită. Potrivit dispozițiilor acestui act normativ, sunt considerate cazuri speciale de executare silită și cele referitoare la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor stabilite prin hotărârile judecătorești definitive pronunțate în materie penală, prin care s-a dispus recuperarea unor creanțe bugetare de la debitori persoane fizice, juridice sau de la orice alte entități. Practic, dispozițiile procedural-fiscale limitează competența organelor de executare fiscale la materia recuperării creanțelor bugetare. ... 29. Coroborând considerentele instanței supreme din Decizia nr. 66/2017 cu circumstanțele concrete ale speței deduse judecății și cu dispozițiile legale în vigoare, rezultă faptul că, pentru recuperarea despăgubirilor civile la care apelantul contestator a fost obligat în solidar cu alți inculpați, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, o parte din creanța stabilită de sentința penală fiind recuperată pe calea executării silite demarate de un executor judecătoresc competent în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă, normele speciale și derogatorii ale Codului de procedură fiscală neavând aplicabilitate în raport cu creanțele rezultate din raporturi juridice civile. ... 30. Consecința acestor susțineri este că suma la care a fost obligat apelantul a fost stabilită cu titlu de despăgubiri civile, iar, drept consecință, termenul general de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este cel general de 3 ani, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile Codului de procedură civilă. ... 31. La termenul de judecată din 16 noiembrie 2018, apelantul contestator a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privitoare la termenul de prescripție aplicabil creanțelor stabilite în favoarea autorităților publice cu titlu de despăgubiri civile datorate de cadrele militare în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, ca urmare a soluționării acțiunii civile în cadrul unui proces penal. ... ...