Decizia CCR nr. 243/2025Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul Curții Constituționale nr. 2.343D/2020 susține, în esență, că dispozițiile criticate din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituționale, deoarece, prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost declarat neconstituțional art. 4 din Legea nr. 144/2007, sub aspectul sesizării din oficiu a Agenției Naționale de Integritate (ANI). Or, legiuitorul a încălcat dispozițiile art. 147 din Constituție, precum și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, deoarece, deși nu mai putea să legifereze această formă de sesizare (din oficiu) specifică organelor de urmărire penală (procuror, organ de cercetare penală ale poliției judiciare și speciale), art. 12 din Legea nr. 176/2010 prevede că activitatea de evaluare se poate realiza și din oficiu. Astfel, în cauză, inspectorul de integritate a desfășurat activități specifice calității de organ de urmărire penală din momentul în care s-a sesizat din oficiu potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010, a evaluat averea potrivit secțiunii a 2-a din aceeași lege, a evaluat conflictele de interese și incompatibilitățile potrivit secțiunii a 3-a din aceeași lege și a întocmit un raport de evaluare, care are conținutul și semnificația unui act de acuzare (referat întocmit de organul de cercetare penală sau rechizitoriu întocmit de către procuror) sau al unei hotărâri judecătorești. În aceste condiții, inspectorul de integritate a desfășurat activități în afara legii și a cadrului constituțional arătat, întreaga procedură desfășurată de acesta fiind sancționată cu nulitatea absolută, deoarece activitatea de legiferare ocrotește un interes public, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (5) , art. 124 și 131 din Constituție. ...