Decizia ÎCCJ nr. 34/2019 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept 17. Opinia completului de judecată al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie asupra celor două chestiuni de drept invocate este următoarea: ... 18. Cu privire la prima chestiune ce formează obiectul sesizării s-a arătat că alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 consacră în mod expres numai competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. ... 19. O interpretare coroborată a prevederilor art. 21 cu alte dispoziții ale Legii nr. 165/2013 ar putea conduce însă la concluzia recunoașterii competenței Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica și împrejurarea dacă este posibilă, din punct de vedere legal, restituirea în natură a imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării în puncte. ... 20. În acest sens se impune a fi observate dispozițiile art. 1 și ale art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, care consacră principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, și prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, care, referindu-se la scopul constituirii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, menționează finalizarea procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a acestor imobile. ... 21. De asemenea, din prevederile art. 21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 165/2013 rezultă că sesizarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de validare a propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent și de compensare prin puncte a unui imobil, este legală numai după ce s-au epuizat verificările necesare pentru restituirea în natură, iar comisia națională este, la rândul său, îndrituită să cenzureze aceste verificări. ... 22. Conform dispozițiilor art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va valida sau invalida decizia entității învestite de lege, în raport cu concluziile verificării și evaluării realizate. ... 23. Se mai poate observa că Legea nr. 247/2005, în titlul VII, prin dispozițiile art. 21 alin. (1) (neabrogate), instituia obligația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a stabili, pe baza analizei dosarului administrativ, dacă imobilul poate fi restituit în natură și de a proceda ea însăși, în această ipoteză, prin decizie motivată, la restituirea în natură a imobilului. Legea nr. 165/2013 nu a conferit în mod expres Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor o atribuție similară, însă a prevăzut în art. 18 alin. (3) preluarea de către comisia națională a atribuțiilor fostei comisii centrale. ... 24. Se poate obiecta interpretării expuse mai sus consecința aplicării retroactive a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, în ipoteza în care dosarele cu propuneri de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent au fost înregistrate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. ... 25. Din interpretarea gramaticală a normei enunțate, ținând seama și de principiul neretroactivității legii civile noi, reiese că ea este aplicabilă propunerilor emise de comisiile județene ulterior intrării în vigoare a acestei legi, neexistând temei pentru a se aprecia că norma respectivă ar permite returnarea dosarelor deja înregistrate la Secretariatul fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către comisiile de aplicare a legilor fondului funciar după ce acestea se desesizaseră prin hotărâri cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. ... 26. Ca atare, nu este o interpretare rezonabilă, care să fie în acord cu spiritul și litera Legii nr. 165/2013, aceea că identificarea unor terenuri retrocedabile în condițiile reglementate de art. 6 din acest act normativ ar putea conduce la emiterea de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a unei decizii de invalidare a hotărârilor prin care comisiile județene au propus (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013) măsurile reparatorii prin echivalent. Dacă s-ar accepta o astfel de interpretare s-ar ajunge în situația sancționării total injuste a persoanelor îndreptățite, care ar fi puse în situația de a pierde însuși dreptul la măsuri reparatorii, deoarece decizia de invalidare constituie un act de dispoziție prin care autoritățile statului finalizează procedura de soluționare a cererii de retrocedare. Acest efect al deciziei de invalidare este confirmat chiar de faptul că în cuprinsul său nu se regăsește vreo dispoziție care să facă posibilă reluarea etapei procedurale desfășurate în fața comisiilor județene sau a celor locale constituite în baza legilor fondului funciar, așa încât nu există nicio premisă a sesizării acestor din urmă comisii spre a pronunța o nouă soluție cu privire la dreptul în privința căruia s-a adoptat o decizie de invalidare. ... 27. Pe de altă parte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 6,art. 8 și art. 42 din Legea nr. 165/2013 reiese că numai persoanele îndreptățite au dreptul de a opta pentru returnarea către comisiile de fond funciar a dosarelor înregistrate (la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013) la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că terenurile identificate de comisiile de fond funciar în condițiile art. 6 pot fi atribuite persoanelor aflate în situația menționată numai în măsura în care ele și-au exercitat dreptul de opțiune reglementat prin art. 42 din lege. ... 28. Cu privire la cea de-a doua chestiune ce formează obiectul sesizării s-a arătat că art. 35 din Legea nr. 165/2013 consacră dreptul persoanelor care au solicitat măsuri reparatorii în temeiul unor legi speciale de a se adresa instanței judecătorești pentru a le fi analizat pe fond dreptul la reparații afirmat. ... 29. Alin. (3) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează măsurile ce se dispun de instanța judecătorească sesizată cu o cerere de chemare în judecată formulată în această materie, fără a distinge după cum procedura contestată se afla în fața comisiei de aplicare a legii fondului funciar ori a entității deținătoare a imobilului notificat în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 10/2001), respectiv în fața Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. ... 30. Trebuie subliniat că, în soluționarea unei astfel de cereri, competența instanței este limitată la a verifica legalitatea și temeinicia actului contestat, în aceleași coordonate în care și-a putut exercita atribuțiile entitatea care a emis respectivul act, anume la verificările și dispozițiile ce constituie atribuțiile legale ale entității în fața căreia se găsea procedura de reparație la momentul sesizării instanței. ... 31. În ipoteza în discuție, în care este contestată o decizie de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, se impune ca interpretarea prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 să fie făcută cu observarea dispozițiilor prin care sunt stabilite competențele comisiei naționale. ... 32. În mod expres, art. 21 din Legea nr. 165/2013 se referă la următoarele atribuții ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor: analiza existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii; validarea sau invalidarea deciziei entității învestite de lege; în cazul validării, aprobarea punctajului și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv [alin. (5) , (8) , (9) ]. ... 33. Din cuprinsul acestei reglementări rezultă că decizia de invalidare reprezintă un act prin care procedura de acordare a reparațiilor se finalizează, iar Legea nr. 165/2013 nu cuprinde vreo prevedere referitoare la căile de urmat în cazul în care invalidarea deciziei entității învestite de lege ar avea ca temei nelegalitatea respingerii cererii de restituire în natură. Cum ipoteza în discuție are ca premisă existența calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, precum și posibilitatea restituirii în natură, este evident că decizia de invalidare nu poate constitui actul final al procedurii, ci se impune ca aceasta să fie continuată fie prin dispunerea măsurii restituirii în natură chiar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fie prin trimiterea dosarului unității deținătoare a imobilului, pentru emiterea de către aceasta a actului de restituire, conform competențelor ce i-au fost conferite prin legile speciale de reparație. ... 34. Din coroborarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 21 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 ar rezulta competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a dispune restituirea în natură a imobilului, cu consecința că, în cadrul procedurii judiciare, această măsură ar urma să fie dispusă de instanță. ... 35. O astfel de concluzie ar putea însă conduce la pronunțarea unor hotărâri imposibil de pus în executare în cadrul procedurii de reconstituire a proprietății funciare [reglementate de Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 169/1997), Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), Legea nr. 247/2005], unde reconstituirea în natură se poate face și pe alt amplasament, însă nu există un sistem de evidență a măsurilor cu același conținut dispuse de alte instanțe și care ar putea să fi determinat epuizarea suprafețelor aflate la dispoziția comisiilor locale. ... ...