Decizia CCR nr. 247/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat oferă calitatea de reprezentant în justiție Ministerului Apărării Naționale pentru „structurile armatei care nu au personalitate juridică“. Întrucât folosește în cuprinsul textului de lege criticat atât noțiunea de „Ministerul Apărării Naționale“, cât și noțiunea de „armată“, legiuitorul face distincție între Ministerul Apărării Naționale și structurile sale și armata și structurile sale, pe de altă parte. Or, așa cum se deduce din Constituție, există mai multe entități, pe lângă Ministerul Apărării Naționale, care asigură mersul treburilor cu caracter militar, acestea fiind Președintele României (art. 92), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (art. 119) și instanțele militare [ce există în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară]. Așadar, textul de lege criticat este imprecis cu privire la entitățile cu caracter militar care sunt reprezentate de Ministerul Apărării Naționale. De asemenea, textul criticat este imprecis, deoarece folosește atât noțiunea de „Ministerul Apărării Naționale“, cât și noțiunea de „armată“ în cuprinsul aceluiași alineat. Or, principiul de rang constituțional al legalității impune ca legea să fie clară și precisă. ...