Decizia ÎCCJ nr. 14/2019 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general 7. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 9 alin. (1) ,(2) și (4) din Legea nr. 255/2010, poate fi contestat cuantumul despăgubirilor estimate de expropriator în etapa administrativă, iar persoanele expropriate pot solicita pe cale judecătorească stabilirea despăgubirilor individuale datorate de expropriator, anterior emiterii hotărârii prevăzute de art. 20 din Legea nr. 255/2010, atunci când neemiterea acestei hotărâri a fost cauzată de lipsa de diligență a expropriatorului, în derularea etapelor corespunzătoare fazei administrative a procedurii de expropriere. ... 8. A arătat că situațiile premisă ale prezentei probleme de drept sunt similare celor asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în precedent prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, și prin Decizia 12 din 14 mai 2018 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 6 iulie 2018. ... 9. Totodată, s-a observat că, într-o jurisprudență unificată a Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu expropriatorul nu au fost considerate ca prematur formulate, apreciindu-se că soluția admiterii excepției prematurității încalcă una dintre condițiile esențiale ale exproprierii, respectiv a existenței unei drepte și prealabile despăgubiri care să acopere întreaga pierdere suferită de persoana afectată de măsura exproprierii. ... 10. Orientarea jurisprudențială pe care procurorul general o apreciază ca fiind în litera și spiritul legii este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind necesitatea despăgubirii proprietarului pentru privarea de proprietate într-un termen rezonabil, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și asigurarea accesului la o instanță, din perspectiva art. 6 paragraful 1 din Convenție, care să garanteze dreptul oricărei persoane de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale. ... 11. În considerarea plenitudinii de jurisdicție a instanțelor în ceea ce privește stabilirea unei juste despăgubiri pentru imobilele expropriate, precum și a principiului liberului acces la justiție, în cazul în care, din culpa expropriatorului, nu este numită comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real ori această comisie nu emite o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, persoana nemulțumită de cuantumul despăgubirilor se poate adresa tribunalului, în vederea stabilirii despăgubirilor, potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, dreptul comun în materia exproprierii, cu care legea specială - Legea nr. 255/2010 se completează. ... 12. Omisiunea expropriatorului de a emite hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu poate opera ca o cauză de limitare a dreptului proprietarului expropriat de a contesta cuantumul despăgubirii consemnate la dispoziția sa și deci a dreptului acestuia de a beneficia, într-un termen rezonabil, de o justă despăgubire pentru imobilul expropriat. ... 13. A raționa de o altă manieră echivalează cu obligarea persoanei expropriate la a suporta o sarcină excesivă, în ceea ce privește despăgubirea sa într-un termen rezonabil, contrară justului raport de proporționalitate ce trebuie păstrat între cerințele interesului public și protecția dreptului de proprietate. ... 14. Respingerea acțiunilor prin care se contestă cuantumul despăgubirilor estimate de expropriator, ca inadmisibile sau prematur formulate, nu corespunde exigențelor art. 21 alin. (1) din Constituția României, republicată, și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce afectează însăși substanța dreptului de acces la o instanță, fără a exista justificarea unui scop legitim și fără păstrarea raportului rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Aceste soluții se grefează pe o situație factuală care pune în evidență lipsa de diligență a expropriatorului în ceea ce privește derularea fazei administrative a procedurii de expropriere. ... ...