Decizia ÎCCJ nr. 12/2019 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informare juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la problema de drept în discuție s-a susținut că regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzut în Codul penal din 1969 nu este aplicabil în ipoteza în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile. Examinarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cuprinsul cărora legiuitorul face referire la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal anterior, precum și la menținerea acestei măsuri după intrarea în vigoare a noului Cod penal, conduce la concluzia că sfera de incidență a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cuprinde exclusiv măsurile constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei dispuse prin hotărâri judecătorești definitive la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Cu privire la măsurile constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispuse după intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (1 februarie 2014), ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, legiuitorul nu ar fi putut să prevadă în cuprinsul Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal că acestea se mențin, în condițiile în care la data de 1 februarie 2014 nu erau încă dispuse definitiv. S-a arătat că în cuprinsul dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal legiuitorul stabilește că regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei reglementat în Codul penal anterior este aplicabil în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute în art. 15 alin. (1) din aceeași lege. S-a susținut că interpretarea corelată a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal conduce la concluzia că regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei reglementat în Codul penal anterior este aplicabil doar măsurilor constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei care, la data intrării în vigoare a noului Cod penal, erau deja dispuse prin hotărâri judecătorești definitive. În consecință, dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu pot constitui temeiul legal pentru aplicarea regimului revocării suspendării condiționate a executării pedepsei reglementat în Codul penal anterior, în ipoteza în care suspendarea condiționată a executării pedepsei nu era dispusă la data de 1 februarie 2014 printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ci a fost dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile. S-a făcut referire la Decizia nr. 748/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 4 mai 2017, în care instanța constituțională, în examinarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pornește de la premisa că sfera de incidență a acestor dispoziții este limitată la suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca măsură aplicată prin hotărâri judecătorești definitive înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (paragrafele 15 și 17). În același timp, incidența regimului revocării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzut în Codul penal anterior este justificată, în viziunea Curții Constituționale, de faptul că acest regim era în vigoare la momentul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei. Or, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, argumentul reținut de Curtea Constituțională nu își păstrează validitatea. De asemenea s-a făcut referire la Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, în care se pornește de la premisa că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt incidente doar în ipoteza suspendării condiționate a executării pedepsei, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterior intrării în vigoare a noului Cod penal și menținută după intrarea în vigoare a acestuia, iar nu și în ipoteza în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă (nu doar menținută) după intrarea în vigoare a noului Cod penal, conform principiului aplicării legii penale mai favorabile. În viziunea Deciziei nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, scopul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal constă în reglementarea situației tranzitorii privind hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și care produceau efecte la data intrării în vigoare a noului Cod penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal pentru o ipoteză în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar infracțiunea care determină revocarea a fost săvârșită tot înainte de intrarea în vigoare a acestuia. Spre deosebire de situația reglementată prin Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, s-a precizat că sesizarea prealabilă privește suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, conform principiului aplicării legii penale mai favorabile, iar infracțiunea care ar determina revocarea este săvârșită sub imperiul noului Cod penal. În acest caz, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplicarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în noul Cod penal este obligatorie, în absența unei reglementări derogatorii explicite. În consecință, aplicarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în Codul penal anterior, subsecvent revocării suspendării condiționate a executării pedepsei (cumulul aritmetic), este exclus prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în absența unui temei legal clar prin care legiuitorul să își exprime voința de a deroga de la aceste dispoziții. Inaplicabilitatea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în Codul penal anterior, subsecvent revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, are drept consecință excluderea posibilității aplicării regimului revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în ansamblul său, întrucât, în cadrul aceleiași instituții (revocarea suspendării), nu este posibilă aplicarea, în mod scindat, a condițiilor revocării suspendării prevăzute în Codul penal anterior și a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în noul Cod penal. S-a opinat că soluția care s-ar impune constă în aplicarea, prin analogie in bonam partem, a dispozițiilor art. 96 din Codul penal în vigoare, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sub aspectul condițiilor revocării și al tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni [art. 96 alin. (4) -(6) din noul Cod penal]. În ceea ce privește jurisprudența privind art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a arătat că în Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, potrivit jurisprudenței sale, art. 7 consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege). Dacă acesta interzice în special extinderea câmpului de aplicare a infracțiunilor existente la faptele care, anterior, nu constituiau infracțiuni, el prevede, de asemenea, principiul că legea penală nu trebuie să fie aplicată extensiv în defavoarea persoanei acuzate, de exemplu, prin analogie. Rezultă că legea trebuie să definească clar infracțiunile și pedepsele pe care le reprimă. Această condiție este îndeplinită atunci când justițiabilul poate cunoaște, din formularea dispoziției relevante și, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării instanțelor referitoare la aceasta, ce acte și omisiuni îi angajează răspunderea penală. Noțiunea de „lege“ utilizată în art. 7 corespunde aceluiași concept care figurează în alte articole ale Convenției; cuprinde dreptul de origine atât legislativă, cât și jurisprudențială și implică cerințe calitative, inclusiv cele ale accesibilității și previzibilității (hotărârile Cantoni contra Franței din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996-V, p. 1627, § 29; și S.W. și C.R. contra Regatului Unit din 22 noiembrie 1995, serie A nr. 335-B și 335-C, pp. 41-42, § 35 și, respectiv, pp. 68-69, § 33). Sub un prim aspect, pe baza modului în care sunt formulate dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, interpretarea acestora în sensul includerii în sfera lor de aplicare a ipotezelor în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, cu titlu de lege penală mai favorabilă, echivalează cu o aplicare extensivă a normei penale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în materie de revocare, în defavoarea persoanei acuzate. În condițiile în care nici din dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și nici din dispozițiile art. 15 alin. (2) din aceeași lege nu rezultă că ipoteza suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse după intrarea în vigoare a noului Cod penal intră sub incidența normelor penale cuprinse în art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, includerea acestei ipoteze în sfera de aplicare a normelor penale menționate și, deci, aplicarea regimului revocării suspendării reglementat în Codul penal anterior nu se pot realiza decât prin interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în dezacord cu art. 7 din Convenție, întrucât operează în defavoarea persoanei acuzate. Interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în sensul incidenței acestora în cazul în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost dispusă după data de 1 februarie 2014 cu titlu de lege penală mai favorabilă, nu întrunește exigențele previzibilității, întrucât nu rezultă nici din dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012, nici din jurisprudența Curții Constituționale și nici din jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Sub un al doilea aspect, dacă aplicarea extensivă a normei penale prin analogie in malam partem este prohibită de art. 7 din Convenție, aplicarea extensivă a normei penale in bonam partem este permisă. Așadar, omisiunea legiuitorului de a reglementa regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza în care suspendarea condiționată a fost dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, cu titlu de lege penală mai favorabilă, poate fi complinită, în sensul aplicării prin analogie a dispozițiilor art. 96 din noul Cod penal, întrucât analogia operează în favoarea persoanei acuzate [art. 96 alin. (4) -(6) din Codul penal în vigoare]. În primul rând, s-a susținut că aplicarea dispozițiilor art. 96 din Codul penal în vigoare operează în favoarea persoanei acuzate, în raport cu dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1969, din punct de vedere al condițiilor revocării suspendării (noul Cod penal nu permite revocarea suspendării în cazul în care pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune este amenda). În al doilea rând, s-a susținut că aplicarea dispozițiilor art. 96 din noul Cod penal operează în favoarea persoanei acuzate din punctul de vedere al tratamentului sancționator, în cazul în care pluralitatea de infracțiuni îmbracă forma pluralității intermediare. Din ambele puncte de vedere, a admite aplicarea dispozițiilor mai severe, defavorabile, ale art. 83 din Codul penal din 1969 în materia revocării suspendării condiționate, în condițiile în care suspendarea condiționată a executării pedepsei a putut fi dispusă după data de 1 februarie 2014 exclusiv cu titlu de lege penală mai favorabilă, înseamnă a transforma principiul aplicării legii penale mai favorabile în contrariul său. ...