Decizia ÎCCJ nr. 13/2019 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Conform notei transmise la dosar, s-a opinat în sensul că, în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (1) din Codul penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (2) din Codul penal, fiind expuse, în sinteză, următoarele argumente: – dispozițiile art. 92 alin. (2) din Codul penal reglementează regula generală privind calculul termenului de supraveghere în materia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aplicabilă în toate ipotezele în care legiuitorul nu a adoptat dispoziții derogatorii; ... – în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, legiuitorul a adoptat dispoziții derogatorii de la art. 92 alin. (2) din Codul penal, în materia anulării suspendării. În acest sens, în ipoteza anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91 din Codul penal, iar dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; ... – dispozițiile art. 97 alin. (2) din Codul penal sunt aplicabile exclusiv în cazul anulării suspendării executării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante. Numai în acest caz termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante; ... – referindu-se în mod explicit și exclusiv la ipoteza anulării suspendării executării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, dispozițiile art. 97 alin. (2) din Codul penal nu sunt incidente în ipoteza anulării amânării aplicării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante. În această din urmă ipoteză, legiuitorul nu a adoptat niciun temei legal care să permită calculul termenului de supraveghere de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior amânarea aplicării pedepsei; ... – în condițiile în care legiuitorul reglementează în mod explicit calculul termenului de supraveghere în ipoteza anulării amânării aplicării unei pedepse, urmată de amânarea aplicării pedepsei rezultante - stabilind în art. 89 alin. (2) din Codul penal că termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior amânarea aplicării pedepsei -, dar nu reglementează în cuprinsul aceluiași articol o derogare de la dispozițiile art. 92 alin. (2) din Codul penal, privind calculul termenului de supraveghere în ipoteza anulării amânării aplicării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, se impune concluzia că în această din urmă ipoteză este aplicabilă regula generală prevăzută în art. 92 alin. (2) din Codul penal; ... – s-a făcut trimitere atât la soluția legislativă adoptată în art. 89 alin. (2) din Codul penal, cât și la soluția legislativă adoptată în art. 97 alin. (2) din Codul penal, care instituie calculul termenului de supraveghere de la data primei amânări a aplicării pedepsei și a primei suspendări a executării pedepsei sub supraveghere și se întemeiază pe caracterul omogen al măsurii dispuse în urma anulării, în sensul că o modificare a modului de calcul al termenului de supraveghere este posibilă fie atunci când după anularea amânării se dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante, fie atunci când după anularea suspendării se dispune suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere. În absența caracterului omogen al măsurii dispuse în urma anulării, legiuitorul nu a adoptat o dispoziție prin care să modifice modul de calcul al termenului de supraveghere; ... – în conformitate cu dispozițiile art. 396 din Codul de procedură penală, amânarea aplicării pedepsei constituie o soluție care nu presupune condamnarea persoanei inculpate, în timp ce suspendarea executării pedepsei sub supraveghere implică pronunțarea unei soluții de condamnare. Această diferență substanțială constituie un impediment pentru cumularea termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei cu termenul de supraveghere al suspendării, în condițiile în care termenul de supraveghere al suspendării este stabilit printr-o hotărâre judecătorească de condamnare; ... – în raport cu diferența substanțială rezultată din pronunțarea unei soluții de condamnare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a apreciat că există o serie de diferențe din punctul de vedere al caracterului facultativ sau obligatoriu al impunerii anumitor obligații pe durata termenului de supraveghere și al titlului cu care se execută unele interdicții, diferențe care exclud continuitatea între termenul de supraveghere al amânării și termenul de supraveghere al suspendării. ... În primul rând, pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei, prestarea muncii neremunerate în folosul comunității are caracter obligatoriu; dimpotrivă, pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, impunerea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității are caracter facultativ. În al doilea rând, impunerea uneia sau a mai multor obligații prevăzute în art. 93 alin. (2) din Codul penal pe durata termenului de supraveghere al suspendării are caracter obligatoriu, în timp ce impunerea acelorași obligații, care se regăsesc în art. 85 alin. (2) lit. a) , c) , d) și i) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere al amânării are caracter facultativ. În al treilea rând, obligațiile prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. e) , f) , g) , h) și j) din Codul penal, care pot fi impuse persoanei care beneficiază de amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere, nu sunt prevăzute cu titlu de obligații ce pot fi impuse persoanei condamnate care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci sunt incluse de legiuitor în conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi [art. 66 alin. (1) lit. n) ,m) ,i) , h) și g) din Codul penal] și pot fi aplicate persoanei condamnate care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu titlu de pedeapsă complementară. – toate aceste diferențe se opun posibilității de a stabili, pe cale de interpretare, o continuitate între termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei și termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei. ... Neputându-se stabili o continuitate la nivelul termenelor de supraveghere, în cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere nu se poate calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior amânarea aplicării pedepsei, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante. ...